alandala definitie

17 definiții pentru alandala

alandála av [At: IANOV, ap. TDRG / V: -ntala, h- / A: alandala / E: ngr άλλά άντ άλλά] (Fam) 1 La întâmplare. 2 Pe dos. 3 În dezordine.
ALANDÁLA adv. (Fam.) La întâmplare, în dezordine, fără nici o noimă; pe dos. [Var.: halandála adv.] – Din ngr. álla and’álla „unul în locul altuia”.
HALANDÁLA adv. v. alandala.
ALANDÁLA adv. (Fam.) La întâmplare, în dezordine, fără nici o noimă; pe dos. [Var.: halandála adv.] – Din ngr. álla and’álla „unul în locul altuia”.
HALANDÁLA adv. v. alandala.
ALANDÁLA adv. (Indică modul în care se prezintă mai multe obiecte aflate laolaltă sau felul cum decurge o acțiune) La întîmplare, fără socoteală, fără nici o noimă, fără cap. A vorbi alandala. Lucruri puse alandala, ◊ (Adjectival) În fața cîrciumii... pîlcuri de oameni se opriră să afle noutăți, mulți născoceau amănunte alandala. REBREANU, R. I 316. – Variantă: halandála adv.
HALANDÁLA adv. v. alandala.
ALANDÁLA adv. La întâmplare, în dezordine, fără nici o noimă. Lucruri puse alandala. [Var.: halandála adv.] – Ngr. alla ant’alla.
alandála (fam.) adv.
alandála adv.
ALANDÁLA adv. v. anapoda.
alandála, adv. – Pe dos, în dezordine, împotriva sensului comun. Ngr. ἄλλ’ἀντ’ἄλλον „unul în locul celuilalt” (Philippide, Principii, 146; DAR; Gáldi 142); cf. alb. dalë ng’dali.
ALANDÁLA adv. În dezordine; anapoda; pe dos; fără noimă. Îmbrăcat ~. A vorbi ~. /<ngr. alla and’ alla
alandala adv. fără rost, amestecătură: un călugăr bătrân spunea alandala din gură ISP.; alandala coconara, vrute și nevrute. [Gr. mod. ALLA ANTI ALLA, altele în loc de altele].
álandala saŭ álan-dála adv. (ngr. pop. áll’ant’álla, unele în locu altora). Fam. Fără ordine: a vorbi alandala, a pune lucrurile alandala. – Și hálandala saŭ hálan-dála (ca hára-pára) în Mold. Munt. est. V. arababura, talmeș-balmeș.
hálandala și hálan-dála, V. alandala.
ALANDALA adv. aiurea, anapoda, (fam.) brambura. (Lucruri puse ~.)

alandala dex

Intrare: alandala
halandala
alandala