*alambíc n., pl. e și urĭ (fr. alambic, d. ar. al-ambiq, care e vgr. ámbix, ámbikos, alambic). Cazan acoperit de destilat apa și de făcut rachiŭ. (A fost introdus în chimie d. Arabu Abu-Kazis în sec. XIII). Fig. A trece pin alambic, a examina atent. – La Cant. limbic (it. lambicco).