alagea definitie

14 definiții pentru alagea

alageá sf [At: DOC. (a. 1716), ap HEM 669 / V: (reg) alăgeá, halageá sf / Pl: ~ele / E: tc alaga] 1 Stofa vărgată țesută din fire de in și de mătase. 2 (Înv; îe) A-și căpăta -ua sau a păți vreo ~ A o păți.
ALAGEÁ, alagele, s. f. 1. (Înv.) Stofă vărgată, țesută din fire de in și de mătase. 2. (Reg.; în expr.) A-și căpăta alageaua sau a păți o alagea = a se păcăli. – Din tc. alaca.
ALAGEÁ, alagele, s. f. 1. (Înv.) Stofă vărgată, țesută din fire de in și de mătase. 2. (Reg.; în expr.) A-și căpăta alageaua sau a păți o alagea = a se păcăli. – Din tc. alaca.
ALAGEÁ2, alagele, s. f. (Învechit) Un fel de sțofă vărgată, țesută din fire de in și de mătase.
ALAGEÁ1 s. f. (Rar) Încurcătură, belea, bucluc. Ce să facă el ca să iasă de acolo? Să-ntrebe, nu-i venea la socoteală, ca să nu pață vro alagea. ISPIRESCU, la HEM ◊ Expr. A-și căpăta alageaua = a o păți, a da de belea. Voi știți că nimeni nu s-a putut atinge de împărăția mea cît am fost tînăr fără să-și capete alageaua și fără să se ducă rușinat de unde a venit. ISPIRESCU, L. 12.
ALAGEÁ2, alagele, s. f. (Înv.) Stofă vărgată, țesută din fire de in și de mătase. – Tc. alaca.
ALAGEÁ1 s. f. (Rar) Încurcătură, belea, bucluc. ◊ Expr. A-și căpăta alageaua sau a păți o alagea = a se păcăli.
alageá (înv., reg.) s. f., art. alageáua, g.-d. art. alagélei; pl. alagéle, art. alagélele
alageá (stofă) s. f., art. alageáua, g.-d. art. alagélei; pl. alagéle
ALAGEÁ s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.
alageá (alagéle), s. f. – Țesătură de mătasă indiană. – Mr. alăge. Tc. alaca (Șeineanu, II, 14; Lokotsch 50); cf. ngr. ἀλατσᾶς, bg. alağa.
alageà f. stofă de mătase vărgată: roche de alagea de Triest FIL.; fig. a păți alageaua, a fi păcălit: ca să nu pață vreo alagea ISP.; a căpăta alageaua, a cădea în mare nevoie: nimeni nu s’a putut atinge de împărăția mea fără să-și capete alageaua ISP. [Turc. ALADJA; sensul figurat pare a se raporta la daraverile nu tocmai oneste cu stofele de mătase (cf. cumaș)].
alageá f., pl. ele (turc. alağa, dim. d. ala, pestriț; ngr. alantzias, bg. sîrb. alağa. V. șamalagea). Un fel de stofă de matasă (care se imită făcîndu-se și din lînă și din bumbac) din care-șĭ făceaŭ haĭne boĭeriĭ odinioară. Fig. Fam. Păcăleală, înșelăcĭune: aĭ mîncat alageaŭa! – Și halagea: a întinde halageaŭa nunțiĭ,[1] a porni veselia nunțiĭ (Delv.).
alagea, s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE.

alagea dex

Intrare: alagea
alagea substantiv feminin