Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru al─âtura

al─âtur├í [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 315/4 / Pzi: al─ât├║r, -r├ęz / E: al─âturi] 1-2 vtr A (se) a╚Öeza al─âturi Si: alipi (1-2). 3-4 vtr (├Änv) A (se) ├«nvecina. 5-6 vtr (├Änv) A (se) apropia de ceva. 7 vt (├Änv) A ad─âuga. 8 vr (├Änv) A adera la o cauz─â, la o mi╚Öcare. 9 vt A compara.
AL─éTUR├ü, alß║»tur, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) a╚Öeza al─âturi, a (se) apropia mult; a (se) alipi. ÔÖŽ Tranz. A ad─âuga, a anexa. ÔÖŽ Tranz. Fig. A compara, a confrunta. ÔÖŽ Refl. A adera la o cauz─â, la o mi╚Öcare etc. [Var.: l─âtur├í vb. I] ÔÇô Din al─âturi.
LĂTURÁ vb. I v. alătura.
AL─éTUR├ü, alß║»tur, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) a╚Öeza al─âturi, a (se) apropia mult; a (se) alipi. ÔÖŽ Tranz. A ad─âuga, a anexa. ÔÖŽ Tranz. Fig. A compara, a confrunta. ÔÖŽ Refl. A adera la o cauz─â, la o mi╚Öcare etc. [Var.: l─âtur├í vb. I] ÔÇô Din al─âturi.
LĂTURÁ vb. I v. alătura.
AL─éTUR├ü, al─ât├║r, vb. I. 1. Tranz. A pune unul l├«ng─â altul, a face s─â stea al─âturi. ╚śapte bu╚Ťi al─âtura... ╚śi din gur─â iar striga... TEODORESCU, P. P. 654. ÔÖŽ (Cu privire la un act sau un document) A anexa. Al─âtur─âm planul lucr─ârii. 2. Refl. (Urmat de determin─âri ├«n dativ sau introduse prin prep. ┬źde┬╗) A se apropia foarte mult de cineva sau de ceva; a se a╚Öeza al─âturi. ╚śi tu mi te al─âturi, cu um─ârul, fierbinte. STANCU, C. 103. El cerca a se al─âtura de pom, dar pomul ├«i zise: Nu te apropia de mine. ISPIRESCU, L. 125. Mihnea-vod─â nu-l credea, Ci de geam s-al─âtura, La c├«rlige se uita. TEODORESCU, P. P. 475. (Scopul al─âtur─ârii este de a ├«nso╚Ťi ├«n mers pe cineva) ├«mpreun─â... vecini... rosti Sender, al─âtur├«ndu-se convoiului. CAMILAR, N. I 87.
AL─éTUR├ü, alß║»tur, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) a╚Öeza al─âturi, a (se) apropia mult. [Var.: l─âtur├í vb. I] ÔÇô V. al─âturi.
alăturá (a ~) vb., ind. prez. 3 alắtură
alăturá vb., ind. prez. 1 sg. alătur, 3 sg. și pl. alătură
ALĂTURÁ vb. 1. v. anexa. 2. (livr.) a juxtapune. (~ mai multe elemente.)
A AL─éTUR├ü al─âtur tranz. 1) A face s─â se al─âture. 2) A mai pune la ceea ce este; a ad─âuga. 3) fig. A examina simultan sau succesiv pentru a stabili similitudinile ╚Öi diferen╚Ťele; a confrunta; a compara. /Din al─âturi
A SE ALĂTURÁ mă alătur intranz. 1) A se așeza alături; a se apropia mult (de ceva sau de cineva); a se alipi. 2) A deveni adeptul unei mișcări, al unui curent ideologic, împărtășindu-i ideile; a adera. ~ la părerea generală. /Din alături
al─âtur├á v. 1. a pune al─âturea, a anexa, a compara, a pune ├«n paralel; 2. a se apropia: nu po╚Ťi s─â te al─âturi de el.
alß║»tur ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (d. al─âturea). Pun al─âturea: a al─âtura o banc─â de alta. Anexez: a al─âtura o scrisoare la alta sa┼ş alte─şa. Compar: a al─âtura un lucru cu altu. V. refl. Al─âtura╚Ťi-v─â de zid.
ALĂTURA vb. 1. a (se) anexa, a (se) atașa. (~ la memoriu actele necesare.) 2. (livr.) a juxtapune. (~ mai multe elemente.)

Al─âtura dex online | sinonim

Al─âtura definitie

Intrare: al─âtura
al─âtura verb grupa I conjugarea I
l─âtura verb grupa I conjugarea I