alăpta vt [At: BIANU, D. S. 27 / Pzi: ~téz / E: fr allaiter] A hrăni puii cu laptele propriu, secretat de glandele mamare.

ALĂPTÁ, alăptez, vb. I. Tranz. A hrăni puii cu laptele propriu, secretat de glandele mamare; a da să sugă; a apleca. – A3 + lapte (după fr. allaiter).

ALĂPTÁ, alăptez, vb. I. Tranz. A hrăni puii cu laptele propriu, secretat de glandele mamare; a da să sugă; a apleca. – A3 + lapte (după fr. allaiter).

ALĂPTÁ, alăptez, vb. I. Tranz. (Despre femei) A hrăni un copil mic cu lapte de la sîn. (Absol.) Este important de știut regimul pe care trebuie să-l urmeze femeia care alăptează.

ALĂPTÁ, alăptez, vb. I. Tranz. A hrăni un nou-născut cu lapte, dându-i să sugă de la mamelă. – Din a3 + lapte (după fr. allaiter).

alăptá (a ~) vb., ind. prez. 3 alăpteáză

alăptá vb., ind. prez. 1 sg. alăptéz, 3 sg. și pl. alăpteáză

ALĂPTÁ vb. (înv. și reg.) a apleca, (prin Transilv.) a băia. (Mama își ~ pruncul.)

A alăpta ≠ a înțărca

alăptá (-téz, -át), vb. – A hrăni cu laptele propriu, a da să sugă. – Mr. alăptez. Formație neol., cel puțin în rom., pe baza fr. allaiter (cf. REW 143). Nu este atestat uzul său pop.

A ALĂPTÁ ~éz tranz. (nou-născuți) A face să sugă lapte din mamelă; a hrăni cu piept. /a + lapte

alăptà v. a da să sugă lapte, a da țâță. [Lat. ALLACTARE].

lăptà v. V. alăptà.

alăptéz v. tr. (d. lapte saŭ lat. allactare). Daŭ țîță, nutresc cu laptele meŭ. – Și lăptez (lat. lactare).

ALĂPTA vb. (înv. și reg.) a apleca, (prin Transilv.) a băia. (Mama își ~ pruncul.)