alămár sm [At: DA / Pl: ~ / E: alamă + -ar] 1Meseriaș care lucrează obiecte de alamă (1). 2 Negustor de alămuri (3.)

ALĂMÁR, alămari, s. m. Meseriaș care lucrează obiecte de alamă (1). ♦ Negustor de alămuri. – Alamă + suf. -ar.

ALĂMÁR, alămari, s. m. Meseriaș care lucrează obiecte de alamă (1). ♦ Negustor de alămuri. – Alamă + suf. -ar.

ALĂMÁR, alămari, s. m. Persoană care lucrează sau vinde obiecte de alamă.

ALĂMÁR, alămari, s. m. Persoană care lucrează sau vinde obiecte de alamă. – Din alamă + suf. -ar.

alămár s. m., pl. alămári

alămár s. m., pl. alămári

ALĂMÁR ~i m. Persoană care face sau vinde obiecte din alamă. /alamă + suf. ~ar

alămar m. cel ce face sau vinde alămuri.

alămár m. (d. alama). Care lucrează orĭ vinde lucrurĭ de alamă.