Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru ală

ála, áia pron vz ăl
álă2 sf [At: DEX2 / Pl: ale / E: lat ala] Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare).
álă1 sf [At: JAHRESBER. III, 313 / V: h- / Pl: nct / E: srb ala, hala] Balaur.
ÁLA, alae, s. f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). [Pl. pr.: ale. – Var.: álă s. f.] – Din lat. ala.
ÁLĂ s. f. v. ala.
ÁLĂ s. f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). – Din lat. ala.
ÁLĂ, ale, s. f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). – Din lat. ala.
ála (lat.) s. f., pl. álae [ae pron. e] (-lae)
!ála (lat.) s. f., pl. álae [ae pron. e] (-lae)
álă (unitate romană de cavalerie) s. f., g.-d. art. álei; pl. ále
ÁLĂ s.f. Unitate romană de cavalerie. [< lat. ala].
ÁLĂ s. f. unitate tactică de cavalerie în armata romană, din auxiliari. (< lat. ala)
álă (ále), s. f. – Monstru care dezlănțuie furtunile, în credința pop.Var. hală. Bg. sb., (h)ala.
ală f. 1. în Oltenia, un fel de balaur ce stârnește vântul turbat sau furtunile; 2. Tr. (hală) duh rău, incub (v. haluit). [Serb. ALA, balaur aducător de nor și grindină].

Ală dex online | sinonim

Ală definitie

Intrare: ala
ală substantiv feminin
ala