ajutora definitie

14 definiții pentru ajutora

ajutora [At: BIBLIA (1688) 2962 / V: (reg) agiu- / Pzi: ~rez, ajutor / E: ajutor] 1-2 vtr A (se) ajuta (1-2) pe cineva din punct de vedere (moral sau) material Si: (iuz) ajutori (1-2) 3 vr A se folosi.
AJUTORÁ, ajutorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material). [Var.: ajutorí vb. IV] – Din ajutor.
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
AJUTORÁ, ajutorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material). [Var.: ajutorí vb. IV] – Din ajutor.
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
AJUTORÁ, ajutorez, vb. I. Tranz. (De obicei iterativ) A ajuta, a sprijini (mai ales din punct de vedere material), a procura cuiva mijloacele necesare pentru a ieși dintr-o dificultate. Ajutorez pe un elev. ◊ Refl. (Rar) [Traducătorul] să cuteze a se apuca de lucru, ajutorîndu-se, în mod accesoriu, cu dicționarele cele mai complete. ODOBESCU, S. II 364. ◊ Refl. reciproc. Umbla vorba că [țăranii] s-ar putea ajutora alcătuind o obște. GALAN, Z. R. 34. – Variantă: ajuturá (SBIERA, P. 60) vb. I.
AJUTORÁ, ajutorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material). [Var.: ajutorí vb. IV] – Din ajutor.
AJUTORÍ vb. IV. v. ajutora.
ajutorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajutoreáză
ajutorá vb., ind. prez. 1 sg. ajutoréz, 3 sg. și pl. ajutoreáză
AJUTORÁ vb. v. ajuta.
ajutorà v. a da ajutor, a veni într’ajutor.
ajutoréz și (vechĭ) -résc v. tr. (d. ajutor). Rar. Ajut. Protejez.
AJUTORA vb. a (se) ajuta, a (se) ocroti, a (se) proteja, a (se) sprijini, a (se) susține, (rar) a (se) protegui, (înv. și pop.) a (se) înlesni, (prin Transilv.) a (se) prindori, (înv.) a (se) îndemîna, a (se) protecta, (fam. fig.) a (se) propti. (L-a ~ să depășească impasul.)

ajutora dex

Intrare: ajutora
ajutora verb grupa I conjugarea a II-a