Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru ajut─âtor

ajutător, ~oare [At: PSALT. SCH. 87 / V: (îrg) -iu, -oare, agiutător, -oare, agiutătoriu, -oare a, smf / Pl: ~i, ~oare / E: ajuta + -ător] 1 a Care ajută (1). 2 (Grm; înv; îs) Verb ~ Verb auxiliar. 3-4 smf, a (Persoană sau lucru) care este de ajutor (1). 5 a Protector. 6 a (Jur; înv) Complice.
AJUT─éT├ôR, -O├üRE, ajut─âtori, -oare, adj. Care ajut─â; auxiliar. ÔÇô Ajuta + suf. -─âtor.
AJUT─éT├ôR, -O├üRE, ajut─âtori, -oare, adj. Care ajut─â; auxiliar. ÔÇô Ajuta + suf. -─âtor.
AJUT─éT├ôR, -O├üRE, ajut─âtori, -oare, adj. Care ajut─â, care d─â ajutor. ÔŚŐ (Substantivat; neobi╚Önuit) Le botez─â [sabia ╚Öi buzduganul], pun├«nd s─âbiei numele ┬źBalmut, ajut─âtorul meu┬╗, ╚Öi buzduganului ┬źOmor├«╚Ťorul vr─âjma╚Öilor mei┬╗. ISPIRESCU, L. 139. ÔÖŽ Auxiliar. Discipline ajut─âtoare ale istoriei. ÔŚŐ Verb ajut─âtor = verb auxiliar, v. auxiliar.
AJUT─éT├ôR, -O├üRE, ajut─âtori, -oare, adj. Care ajut─â; auxiliar. ÔÇô Din ajuta + suf. -(─â)tor.
ajutătór adj. m., pl. ajutătóri; f. sg. și pl. ajutătoáre
ajutătór adj. m., pl. ajutătóri; f. sg. și pl. ajutătoáre
AJUTĂTÓR adj. v. auxiliar.
AJUTĂTÓR s. v. complice, copărtaș, părtaș.
AJUTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care ajută; auxiliar. Discipline ~oare. /a ajuta + suf. ~ător
ajut─âtor a. care ajut─â; verb ajut─âtor, care ajut─â la conjugarea celorlalte: a fi, a avea, a voi. ÔĽĹ m. ajutor.
ajut─ât├│r, -o├íre adj. Care ajut─â: un prieten ajut─âtor, o prieten─â ajut─âtoare. Gram. Auxiliar, care serve╚Öte la ajutat ├«n compozi╚Ťiune: verb ajut─âtor (ca am fost, vo─ş fi).
AJUT─éTOR adj. auxiliar. (Verb ~.)
ajut─âtor s. v. COMPLICE. COP─éRTA╚ś. P─éRTA╚ś.

Ajut─âtor dex online | sinonim

Ajut─âtor definitie

Intrare: ajut─âtor
ajut─âtor adjectiv