Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru aiuri

aiur├í [At: ODOBESCU, ap. HEM 606 / V: -ri / Pzi: ~r├ęz / E: aiure(a)] 1 vi A delira. 2 vi A vorbi f─âr─â sens. 3 vi (Rar) A se pierde ├«n vis─âri. 4 vt (Fam; ├«f -ri) A ame╚Ťi pe cineva cu vorba.
aiuri2 v vz aiura
ai├║ri1 av vz aiurea
AIUR├ü, (1, 2) aiurez, (3) aiuresc, vb. I. 1. Intranz. A fi ├«n stare de delir; a delira. ÔÖŽ A vorbi f─âr─â sens, a spune lucruri absurde, a debita absurdit─â╚Ťi. 2. Intranz. (Rar) A se pierde ├«n vis─âri. 3. Tranz. (├Än forma aiuri) A am─âgi, a ame╚Ťi cu vorbe ╚Öi promisiuni; a z─âp─âci. ÔÇô [Var.: aiur├ş vb. IV] ÔÇô Din aiure(a).
AIUR├Ź vb. IV v. aiura.
AIUR├ü, aiurez, vb. I. Intranz. 1. A fi ├«n stare de delir; a delira. ÔÖŽ A vorbi f─âr─â sens, a spune lucruri absurde, a debita absurdit─â╚Ťi. 2. (Rar) a se pierde ├«n vis─âri. [Pr.: a-iu-. ÔÇô Var.: aiur├ş vb. IV] ÔÇô Din aiure(a).
AIUR├Ź vb. IV v. aiura.
AIUR├ü, aiurez, vb. I. Intranz. (╚śi ├«n forma aiuri) 1. A vorbi f─âr─â ╚Öir, f─âr─â ├«n╚Ťeles, fiind ├«n stare de incon╚Ötien╚Ť─â; a delira. De dou─â ceasuri aiureaz─â ╚Öi tremur─â... DUMITRIU, N. 234. S-o ├«mflat m├«na ca butucul!... Pe urm─â n-o mai putut s─â vorbeasc─â ca lumea, ÔÇô aiura, s─âracul! POPA, V. 168. ÔÖŽ A vorbi f─âr─â sens, a spune lucruri absurde. ├Ämi pare c─â aiurezi. De unde dracul ai g─âsit ob╚Öteasca adunare la Agrigenta? NEGRUZZI, S. I 225. ÔŚŐ Fig. ├«nstr─âinatul greier sub vatr─â aiureaz─â, Schimb├«nd ├«ntr-una locul. IOSIF, PATR. 12. O, ascult─â numa-ncoace Cum la vorb─â mii de valuri stau cu stelele proroace! Codrii negri aiureaz─â ╚Öi izvoarele-i albastre Povestesc ele-n de ele numai dragostele noastre. EMINESCU, O. I 155. 2. A se pierde ├«n vis─âri, a visa cu ochii deschi╚Öi. ╚śi cu grab─â-n veselie ie╚Öind noaptea pe c├«mpie, Ea se duse aiurind, Cu ochii la cer privind, Cum se duce neoprit Dorul cel nem─ârginit. ALECSANDRI, P. II 189. ÔÇô Variant─â: aiur├ş, aiuresc, vb. IV.
AIUR├Ź vb. IV v. aiura.
AIUR├ü, aiurez, vb. I. Intranz. 1. A delira. ÔÖŽ A vorbi f─âr─â sens, a spune lucruri absurde. 2. (Rar) A se pierde ├«n vis─âri. [Var.: aiur├ş vb. IV] ÔÇô Din aiure(a).
AIUR├Ź vb. IV. v. aiura.
aiurá (a ~) (a delira) vb., ind. prez. 3 aiureáză
aiur├ş (a ~) (a z─âp─âci) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. aiur├ęsc, imperf. 3 sg. aiure├í; conj. prez. 3 s─â aiure├ísc─â
aiur├í vb., ind. prez. 1 sg. aiur├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. aiure├íz─â
AIURÁ vb. v. delira.
A AIUR├ü ~├ęz intranz. 1) A vorbi f─âr─â ├«n╚Ťeles din cauza tulbur─ârilor con╚Ötiin╚Ťei; a fi ├«n delir; a delira. 2) A spune lucruri absurde; a vorbi f─âr─â sens. [Sil. a-iu-] /Din aiurea
aiur├Č v. 1. a vorbi ├«ntrÔÇÖaiurea, a visa de╚Ötept; 2. fig. a r─ât─âci: prin frunze aiureaz─â ╚Öoptirile-i alene EM.
a─şur├ęz ╚Öi (rar) -├ęsc v. intr. (d. a─şurea). Delirez, vorbesc ├«ntrÔÇÖa─şurea. V. b├«─şgu─ş.
AIURA vb. (MED.) a delira, (înv. și reg.) a bîigui, (Olt.) a lozi. (~ din cauza febrei.)

Aiuri dex online | sinonim

Aiuri definitie

Intrare: aiura
aiura verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: a-iu-
aiuri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a