aístalalt, ~ă pd [At: ȘEZ. II, 156 / A: -lalt / Pl: ~Iți, ~e / E: aista + -lalt] (Pop) Celălalt.

ISTALÁLT, -Ă pron. dem. și f. v. istălalt.

ÍSTĂLALT, IÁSTĂLALTĂ, iștilalți, istelalte, pron. dem., adj. pron. dem. (postpus) (Reg.) Cestălalt. [Var.: istalált, -ă, iștíalalți, iestelalte pron. dem., adj. dem.] – Ist(a) + alalt (= ălalalt).[1]

ÍSTALALT, IÁSTALALTĂ, iștialalți, iestelalte, pron. dem. (Reg.) Cestălalt. – Ist(a)+alalt (= ălalalt).

ISTALÁLT, IASTALÁLTĂ pron. dem. (Regional) Ăstălalt.

ístălalt / ístalalt (reg.) pr. m., adj. pr. m., g.-d. ístuilalt; pl. íștilalți / íștialalți (-tia-), g.-d. ístorlalți; f. iástălaltă / iástalaltă, g.-d. ísteilalte / iésteilalte; pl. ístelalte / iéstelalte, g.-d. ístorlalte / iéstorlalte

ístălalt / ístalalt pr. m., adj. m., g.-d. ístuilalt, pl. íștilalți / íștialalți, g.-d. ístorlalți; f. sg. iástălaltă / iástalaltă, g.-d. ísteilalte / iésteilalte, pl. ístelalte / iéstelalte, g.-d. ístorlalte / iéstorlalte

ÍSTALALT pron., adj. v. cestălalt.

AÍSTALALT pron. v. ISTALALT. – [DMLR]