aișor definitie

11 definiții pentru aișor

aișor sm [At: PANȚU, PL.2 / V: aiuș / Pl: ~i / E: ai6 + -(i)șor] (Bot) 1 Usturoiță. 2 Plantă erbacee din familia liliaceelor cu frunze plane, roșietice și cu flori galbene-aurii (Allium ammoophilum). 3 Ghiocei. 4 Crin de pădure. 5 Dalac.
AIȘÓR, aișori, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia liliaceelor cu frunze plane, roșietice și cu flori galbene-aurii (Allium ammoophilum). 2. Usturoiță. 3. Ghiocel. [Pr.: a-i-] – Ai4 + suf. -ișor.
AIȘÓR, aișori, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia liliaceelor cu frunze plane, roșietice și cu flori galbene-aurii (Allium ammophilum). 2. Usturoiță. 3. Ghiocel. [Pr.: a-i-] – Ai4 + suf. -ișor.
AIȘÓR, aișori, s. m. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori galbene-aurii, care crește prin locuri stîncoase și nisipoase (Allium ammophilum). – Pronunțat: a-i-.
AIȘÓR, aișori, s. m. (Bot.) 1. Usturoiță. 2. Ghiocel. – Din ai4 + suf. -șor.
aișór (a-i-) s. m., pl. aișóri
aișór s. m., pl. aișóri
AIȘÓR s. v. crin de pădure, dalac, ghiocel, usturoiță.
aișor m. plantă ce seamănă cu aiul (Asphodelus ramosus).
aișór m. (dim. d. aĭ, usturoĭ). Crin de pădure. Alte plante, între altele chear ghiocelu și usturoița.
aișor s. v. CRIN DE PĂDURE. DALAC. GHIOCEL. USTUROIȚĂ.

aișor dex

Intrare: aișor
aișor substantiv masculin