ahtiat definitie

26 definiții pentru ahtiat

ahtiát1 sn [At: DELAVRANCEA, S. 21 / Pl: ~uri / E: ahtia] 1-2 Ahtiare (1-2).
ahtiát2, ~ă a [At: M. I. CARAGIALE, C. 13 / Pl: ~ați, ~e / E: ahtia] 1 Pătimaș. 2 Pofticios.
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht.
AHTIAT1 s. n. (Rar) Ahtiere. [Pr.: -ti-at] – V. ahtia.
AHTIÁT2, -Ă, ahtiați, -te, adj. Stăpânit de o dorință puternică de a obține ceva, lacom. [Pr.: -ti-at] – V. ahtia.
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht.
AHTIÁT1 s. n. (Rar) Ahtiere. [Pr.: -ti-at] – V. ahtia.
AHTIÁT2, -Ă, ahtiați, -te, adj. Stăpânit de o dorință puternică de a obține ceva, lacom de un bun (mai ales material). [Pr.: -ti-at] – V. ahtia.
AHTIÁT1 s. n. (Rar) Ahtiere. Mama Stanca, cu tot amarul și ahtiatul de care era covîrșită, mai zîmbi și ea. DELAVRANCEA, S. 21. – Pronunțat: -ti-at.
AHTIÁT2, -Ă, ahtiați, -te, adj. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «după») Stăpînit de o puternică dorință de a dobîndi ceva, lacom de un bun (mai ales) material. – Pronunțat: -ti-at.
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. A dori din tot sufletul ceva, a jindui; a se lăcomi la ceva. [Pr.: -ti-a] – Din aht.
AHTIÁT1 s. n. (Rar) Ahtiere. [Pr.: -ti-at] – V. ahtia.
AHTIÁT2, -Ă, ahtiați, -te, adj. Lacom de un bun (material). [Pr.: -ti-at] – V. ahtia.
ahtiá (a se ~) (rar) (-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3 se ahtiáză, 1 pl. ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3 să se ahtiéze; ger. ahtiíndu-se (-ti-in-)
ahtiát2 (rar) (-ti-at) s. n.
ahtiát1 (-ti-at) adj. m., pl. ahtiáți; f. ahtiátă, pl. ahtiáte
ahtiá vb. (sil. -ti-a), ind. prez. 1 sg. ahtiéz, 1 pl. ahtiém (sil. -ti-em); conj. prez. 3 sg. și pl. ahtiéze; ger. ahtiínd (sil. -ti-ind)
ahtiát s. n. (sil. -ti-at)
AHTIÁ vb. a dori, a jindui, a râvni. (Se ~ după...)
AHTIÁT adj. v. avid.
A SE AHTIÁ mă ~éz intranz. 1) A avea o dorință puternică (de a face ceva). 2) A manifesta lăcomie (față de ceva). /Din aht
AHTIÁT ~tă (~ți, ~te) Care este stăpânit de o dorință puternică; dornic de ceva; setos. [Sil. -ti-at ] /v. a ahtia
ahtiat a. 1. lipsit de ceva ce dorește cu foc; 2. aprins, înfocat după ceva.
ahtiát, -ă adj. (d. aht). Iron. Foarte doritor, foarte lacom: a fi ahtiat după bugetu statuluĭ.
AHTIA vb. a dori, a jindui, a rîvni. (Se ~ după...)
AHTIAT adj. avid, dorit, dornic, jinduit, jinduitor, rîvnitor, (fig.) înfometat, însetat, lacom, setos. (~ după senzații tari.)

ahtiat dex

Intrare: ahtia
ahtia conjugarea a II-a grupa I verb reflexiv
  • silabisire: ah-ti-a
Intrare: ahtiat (adj.)
ahtiat 1 adj. adjectiv
  • silabisire: ah-ti-at
Intrare: ahtiat (s.n.)
ahtiat 2 s.n. (numai) singular substantiv neutru
  • silabisire: ah-ti-at