agronómic, ~ă a [At: SCÂNTEIA, 1951, nr. 2178 / Pl: ~ici, -ice / E: fr agronomique] 1 Care provine de la agronomie. 2 Care se referă la agronomie. 3 Care este specific agronomiei. 4 Care aparține agronomiei.

AGRONÓMIC, -Ă, agronomici, -ce, adj. Care ține de agronomie, privitor la agronomie. – Din fr. agronomique.

AGRONÓMIC, -Ă, agronomici, -ce, adj. Care ține de agronomie, privitor la agronomie. – Din fr. agronomique.

AGRONÓMIC, -Ă, agronomici, -e, adj. Care ține de agronomie, privitor la agronomie. Practica largă a producției din gospodăriile colective și din gospodăriile de stat va aduce științei solului și științei agronomice o propășire măreață, descătușîndu-le din zăgazurile în care au fost ținute în timpul regimului burghezo-moșieresc. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 328, 5/3.

AGRONÓMIC, -Ă, agronomici, -ce, adj. Care ține de agronomie, privitor la agronomie. – Fr. agronomique.

agronómic (a-gro-) adj. m., pl. agronómici; f. agronómică, pl. agronómice

agronómic adj. m. (sil. -gro-), pl. agronómici; f. sg. agronómică, pl. agronómice

AGRONÓMIC, -Ă adj. Referitor la agronomie. [< fr. agronomique].

AGRONÓMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de agronomie; propriu agronomiei. /<fr. agronomique

agronomic a. privitor la agronomie: științele agronomice.

*agronómic, -ă adj. (d. agronomie). Relativ la agronomie: școală agronomică.