AGRIOTIMÍE, agriotimii, s. f. Tendință patologică de a comite acte de nebunie furioasă. [Pr.: -gri-o-] – Din fr. agriothymie.

AGRIOTIMÍE, agriotimii, s. f. Tendință patologică de a comite acte de nebunie furioasă. [Pr.: -gri-o-] – Din fr. agriothymie.

agriotimíe (a-gri-o-) s. f., art. agriotimía, g.-d. art. agriotimíei; pl. agriotimíi, art. agriotimíile

agriotimíe s. f. (sil. -gri-o-), art. agriotimía, g.-d. art. agriotimíei; pl. agriotimíi, art. agriotimíile

AGRIOTIMÍE s.f. (Med.) Tendință bolnăvicioasă de a comite acte de nebunie furioasă. [Pron. -gri-o-, gen. -iei. / < fr. agriothymie, cf. gr. agrios – sălbatic, thymos – dispoziție].

AGRIOTIMÍE s. f. tendință patologică de a comite acte de nebunie furioasă. (< fr. agriothymie)

AGRIO- „sălbatic, necultivat”. ◊ gr. agrios „sălbatic, fioros, rustic” > fr. agrio-, germ. id., engl. id. > rom. agrio-. □ ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază obiceiurile omului preistoric; ~timie (v. -timie), s. f., tendință patologică de a comite acte de nebunie fioroasă; ~tip (v. -tip), s. n., tipul sălbatic sau ancestral al unei plante.