ágriș (-și), s. m. – Arbust cu fructe comestibile. –
Var. (
Trans.) agríșe, aghireáșe.
Mag. egres (DAR; Gáldi, Dict., 82), care îl derivă din
germ. med. agras (<
v. fr. aigras <
lat. *acrus,
cf. acru). De remarcat că *acrus s-a contaminat probabil, din epoca
lat., cu agrestis, și că de la „agrest” a ajuns să însemne „strugure verde”,
cf. it. agresto,
sp. agraz. Din
it. cuvîntul a ajuns, cu sensul de „arbust cu fructe comestibile”, în
sl. agres,
ceh. agrest,
pol. agrest (Berneker 25). Accentul
rom. (ágriș) arată că nu poate fi vorba de un etimon
sl., și că trebuie plecat de la
mag. Totuși,
var. dovedesc și existența unui prototip
sl., fără a părea probabilă o
der. directă din
lat. (
cf. REW 92, și Meillet,
s. v. ager). Tot din
it. provin
alb. grestë,
sb. greš, ogrešta, (Miklosich, Fremdw., 73),
rus. agrus, dar cu sensul de „strugure verde”. –
Der. agrișe,
s. f. (fructul agrișului).