agresiv definitie

15 definiții pentru agresiv

agresív, ~ă a [At: EMINESCU, N. 103 / Pl: ~i, ~e / E: fr agressif] 1 Care atacă (fară provocare). 2 (Fig) Care caută prilej de ceartă Si: provocator. 3 (Chm; d. substanțe) Care atacă chimic corpurile cu care ajunge în contact.
AGRESÍV, -Ă, agresivi, -e, adj. Care atacă (fără provocare); fig. care caută prilej de ceartă; provocator. ♦ (Despre substanțe) Care atacă chimic corpurile cu care ajunge în contact. – Din fr. agressif.
AGRESÍV, -Ă, agresivi, -e, adj. Care atacă (fără provocare); fig. care caută prilej de ceartă; provocator. ♦ (Despre substanțe) Care atacă chimic corpurile cu care ajunge în contact. – Din fr. agressif.
AGRESÍV, -Ă, agresivi, -e, adj. (Despre oameni, p. ext. despre manifestările lor) Care atacă fără provocare, care caută prilej de ceartă, care începe gîlceava, provocator. Ton agresiv. Cuvinte agresive. «Țîțaca» Leona... se mișca încolo și încoace prin cameră, dereticînd și așezînd. Deretica smuncind și așeza trîntind. Aștepta de la tata un cuvînt, fie despre operațiile ei agresive, fie despre întîrzierea mesei. SADOVEANU, N. F. 6. ♦ (Despre ideile, planurile sau acțiunile statelor imperialiste) Care trădează intenția unei agresiuni, care urmărește săvîrșirea unei agresiuni. Noi nu avem nevoie de blocuri. Respingem ideea blocurilor, pentru că ele ascund idei agresive, iar nouă ne sînt cu desăvîrșire străine astfel de idei. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 139.
AGRESÍV, -Ă, agresivi, -e, adj. Care atacă fără provocare; fig. care caută prilej de ceartă; provocator. ♦ (Despre substanțe) Care atacă chimic corpurile cu care ajunge în contact. – Fr. agressif.
agresív (a-gre-) adj. m., pl. agresívi; f. agresívă, pl. agresíve
agresív adj. m. (sil. -gre-), pl. agresívi; f. sg. agresívă, pl. agresíve
AGRESÍV adj. 1. militarist, provocator, războinic, (fam.) belicos. (Politică ~.) 2. v. violent.
Agresiv ≠ inagresiv, neagresiv, pașnic
AGRESÍV, -Ă adj. Care atacă neprovocat, care săvârșește o agresiune; provocator; irascibil, certăreț. ♦ (Despre substanțe) Care atacă chimic corpurile cu care vine în contact. [Cf. fr. agressif, it. aggressivo].
AGRESÍV, -Ă adj. 1. care săvârșește o agresiune; provocator; irascibil. 2. (despre substanțe) care atacă chimic corpurile. (< fr. agressif)
AGRESÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care atacă fără a fi provocat; care are caracter de agresiune. 2) fig. Care caută prilej de ceartă; provocator. Comportare ~ă. 3) (despre substanțe) Care atacă un corp cu care vine în contact. /<fr. agressif
agresiv a. care are caracterul unei agresiuni: vorbe agresive.
*agresív, -ă adj. (d. lat. aggressus cu sufixu -iv; fr. agressif). Care are caracter de agresiune: vorbe agresive. Adv. În mod agresiv.
AGRESIV adj. 1. militarist, provocator, războinic, (fam.) belicos. (Politică ~.) 2. bătăios, brutal, coleric, dur, impulsiv, iute, nestăpînit, violent, (fam. fig.) belicos. (Un om, un temperament ~.)

agresiv dex

Intrare: agresiv
agresiv adjectiv
  • silabisire: -gre-