agrement definitie

15 definiții pentru agrement

agremént sn [At: CONTEMP, Seria II, 1948, nr. 112, 11/1 / Pl: ~e / E: fr agrément] 1 Plăcere. 2 Distracție. 3 (Pol) Aprobare dată sau cerută de guvernul unei țări pentru numirea reprezentanților diplomatici.
AGREEMENT s. n. Acord oficial. [Pr.: ăgriment] – Din engl. agreement.
AGREMÉNT s. n. 1. Plăcere, distracție. 2. Acord al unui stat cu privire la o persoană propusă ca reprezentant diplomatic al altui stat. – Din fr. agrément.
AGREMÉNT, agremente, s. n. 1. Plăcere, distracție. 2. Aprobare dată sau cerută de guvernul unei țări pentru numirea reprezentanților diplomatici. – Din fr. agrément.
AGREMÉNT, agremente, s. n. 1. (Mai ales în loc. adj. de agrement) Plăcere, distracție. Călătorie de agrement. 2. (În legătură cu verbele «a da» sau «a cere») Aprobare, încuviințare, dată sau cerută de guvernul unei țări, pentru numirea reprezentanților diplomatici. Guvernul și-a dat agrementul pentru numirea ministrului plenipotențiar al R. D. Germane.
AGREMÉNT, agremente, s. n. 1. Plăcere, distracție. 2. Aprobare dată sau cerută de guvernul unei țări, pentru numirea reprezentanților diplomatici. – Fr. agrément.
agremént (plăcere, consimțământ, acord) (a-gre) s. n.
agremént s. n. (sil. -gre-), pl. agreménte
AGREMÉNT s. 1. v. distracție. 2. (POL.) aprobare, consimțământ. (~ dat unui diplomat străin.)
AGREMÉNT s.n. 1. Plăcere, distracție. 2. (Jur.) Consimțământ, încuviințare, aprobare; (în diplomație) acord internațional între părți în scopul reglementării raporturilor juridice; încuviințare dată de un stat la numirea reprezentanților diplomatici ai altui stat. [Pl. -te. / < fr. agrément, cf. engl. agreement].
AGREMÉNT s. n. 1. plăcere, distracție, divertisment. 2. (jur.) consimțământ, încuviințare, acord internațional între părți în scopul reglementării raporturilor juridice. (< fr. agrément)
AGREMÉNT ~e n. 1) Petrecere plăcută a timpului; divertisment; amuzament; distracție. Călătorie de ~. 2) Consimțământ dat de un stat la numirea reprezentanților diplomatici ai altui stat. /<fr. agrément
agrement n. calitatea lucrului ce place, pricină de mulțumire: arte de agrement, cari se Învață mai mult de plăcere decât pentru folos, ca danțul, scrima, călăria.
*agremént n., pl. e (fr. agrément). Barb. Plăcere, distracțiune.
AGREMENT s. 1. amuzament, distracție, divertisment, plăcere, (înv.) zefchiu. (Parc de ~.) 2. (POLITICĂ) aprobare, consimțămînt. (~ dat unui diplomat străin.)

agrement dex

Intrare: agrement
agrement substantiv neutru
  • silabisire: -gre-