agrega definitie

14 definiții pentru agrega

agregá vr [At: DA ms / Pzi: 3 agregă / E: agréger, lat aggregare] (D. elemente) A se uni (într-un tot) Si: a se alipi.
AGREGÁ, pers. 3 agrégă, vb. I. Refl. (Despre elemente) A se uni (într-un tot); a se alipi. – Din fr. agréger, lat. aggregare.
AGREGÁ, pers. 3 agrégă, vb. I. Refl. (Despre elemente) A se uni (într-un tot); a se alipi. – Din fr. agréger, lat. aggregare.
AGREGÁ, pers. 3 agrégă, vb. I. Refl. (Despre diferite elemente) A se alipi, a se uni într-un tot. Rocile s-au agregat. – Prez. ind. și: agreghează.
AGREGÁ, pers. 3 agrégă, vb. I. Refl. (Despre diferite elemente) A se uni într-un tot; a se alipi. – Fr. agréger (lat. lit. aggregare).
agregá (a se ~) (a-gre-) vb. refl., ind. prez. 3 se agrégă; conj. prez. 3 să se agrége
agregá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 3 sg. și pl. agrégă; conj. prez. 3 sg. și pl. agrége
AGREGÁ vb. (TEHN.) a se alipi, a se reuni, a se uni. (Elementele unui tot se ~.)
A (se) agrega ≠ a (se) dezagrega
AGREGÁ vb. I. refl. (Despre molecule, corpuri etc.) A se uni într-un tot; a se alipi. [P.i. agreg. / < lat. aggregare, cf. fr. agréger].
AGREGÁ vb. refl. (despre elemente) a se uni, a se alipi. (< fr. /s’/agréger, lat. agregare)
A SE AGREGÁ pers. 3 se agrégă intranz. (despre particule solide) A se îmbina formând un tot; a se uni. /<fr. agréger, lat. aggregare
*agrég, a v. tr. (lat. ággrego, -áre. V. gregar). Admit într’un corp. Fiz. Unesc, împreun, lipesc: cristalele se agregă. V. risipesc.
AGREGA vb. (TEHN.) a se alipi, a se reuni, a se uni. (Elementele unui tot se ~.)

agrega dex

Intrare: agrega
agrega verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -gre-