agrea definitie

14 definiții pentru agrea

agrea vt [At: CONTEMP, Seria II, 1950, nr. 178, 6/1 / P: ~gre-a / Pzi: ~eéz / E: fr agréer] 1 A primi cu plăcere. 2 A simpatiza. 3 A se învoi bucuros (la ceva).
AGREÁ, agreez, vb. I. Tranz. A vedea cu ochi buni, cu simpatie pe cineva. ♦ A da consimțământul, a accepta un reprezentant diplomatic. [Pr.: -gre-a] – Din fr. agréer.
AGREÁ, agreez, vb. I. Tranz. A vedea cu ochi buni, cu simpatie pe cineva. ♦ A da consimțământul, a accepta un reprezentant diplomatic. [Pr.: -gre-a] – Din fr. agréer.
AGREÁ, agreez, vb. I. Tranz. A vedea cu ochi buni, a primi cu plăcere, a simpatiza. Era înfățișat ca un marinar simpatic, amabil, galant, care trebuia să fie agreat de public. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 178, 6/1. ♦ (În limbajul diplomatic, mai ales la diateza pasivă) A da consimțămîntul, a accepta. Miniștrii plenipotențiari trebuie să fie agreați de guvernul statului unde urmează să-și exercite plenipotența. – Pronunțat: -gre-a.
AGREÁ, agreez, vb. I. Tranz. A vedea cu ochi buni; a simpatiza. ♦ (În diplomație, mai ales la diateza pasivă) A da consimțământul, a accepta. [Pr.: -gre-a] – Fr. agréer.
agreá (a ~) (a-gre-a) vb., ind. prez. 1 sg. agreéz (-gre-ez), 3 agreeáză, 1 pl. agreắm (-gre-ăm); conj. prez. 3 să agreéze; ger. agreấnd (-gre-ând); part. agreát
agreá vb. (sil. -gre-a), ind. prez. 1 sg. agreéz (sil. -gre-ez), 3 sg. și pl. agreeáză, 1 pl. agreăm (sil. -gre-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. agreéze; ger. agreând (sil. -gre-ând); part. agreát
AGREÁ vb. 1. v. simpatiza. 2. (POL.) a accepta. (Statul ~ un ambasador.)
AGREÁ vb. I. tr. 1. A simpatiza. 2. (În diplomație) A accepta (un diplomat, un reprezentant diplomatic etc.). [Pron. -gre-a, p.i. -eez, 3,6 -eează, 4 -eăm, ger. -eând. / < fr. agréer].
AGREÁ vb. tr. a primi favorabil; a simpatiza. ◊ a accepta un reprezentant diplomatic. (< fr. agréer)
A AGREÁ ~éz tranz. A trata cu bunăvoință; a simpatiza. [Sil. a-gre-a] /<fr. agréer
agreà v. a primi cu favoare (= fr. agréer).
*agreéz orĭ -ĭéz v. tr. (fr. agréér, d. gré, lat. gratus, plăcut). Barb. Primesc favorabil, îmĭ place: a agrea o persoană, un proĭect.
AGREA vb. 1. a-i plăcea, a simpatiza. (Îl ~ pentru însușirile lui.) 2. (POLITICĂ) a accepta. (Statul ~ un ambasador.)

agrea dex

Intrare: agrea
agrea verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gre-a