agravant definitie

14 definiții pentru agravant

agravánt, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~nți, ~e / E: fr aggravant, lat aggravans, -ntis] 12 Care înrăutățește. 2 (Iuz) Agravațiune (2). 3 (Jur; îs) Circumstanțe ~e Împrejurări care agravează culpa unui acuzat.
AGRAVÁNT, -Ă, agravanți, -te, adj. Care agravează, care înrăutățește. ◊ Circumstanțe agravante = împrejurări care contribuie la mărirea vinii unui acuzat. – Din fr. aggravant, lat. aggravans, -ntis.
AGRAVÁNT, -Ă, agravanți, -te, adj. Care agravează, care înrăutățește. ◊ Circumstanțe agravante = împrejurări care contribuie la mărirea vinii unui acuzat. – Din fr. aggravant, lat. aggravans, -ntis.
AGRAVÁNT, -Ă, agravanți, -te, adj. Care agravează. ◊ Circumstanțe agravante = (în opoziție cu circumstanțe atenuante) circumstanțe care agravează vina unui acuzat.
AGRAVÁNT, -Ă, agravanți, -te, adj. Care agravează. ◊ Circumstanțe agravante = circumstanțe care agravează vina unui acuzat. – Fr. aggravant (lat. lit. aggravans, -ntis).
agravánt (a-gra-) adj. m., pl. agravánți; f. agravántă, pl. agravánte
agravánt adj. m. (sil. -gra-), pl. agravánți; f. sg. agravántă, pl. agravánte
Agravant ≠ atenuant
AGRAVÁNT, -Ă adj. Care înrăutățește, agravează. ◊ (Jur.) Circumstanțe agravante = circumstanțe care măresc vina unui acuzat. [Cf. fr. aggravant, lat. aggravans].
AGRAVÁNT, -Ă adj. care agravează. ♦ circumstanțe ~e = împrejurări care măresc răspunderea penală. (< fr. aggravant, lat. aggravans)
AGRAVÁNT ~tă (~ți, ~te) Care agravează. Circumstanțe ~te. /<fr. aggravant, lat. aggravans, ~ntis
agravant a. care agravează, care mărește culpabilitatea: circumstanțe agravante.
*agravánt, -ă (lat. ággravans, -ántis; fr. -vant). Care agravează: circumstanțe agravante.
agravántă s. f. Circumstanță cu caracter agravant ◊ „Adrian Năstase acceptă eliminarea agravantelor la articolele 205, 206 din Codul Penal” R.l. 16 X 95 p. 1 (din [circumstanță] agravantă)

agravant dex

Intrare: agravant
agravant adjectiv
  • silabisire: -gra-