agrafă definitie

14 definiții pentru agrafă

agráfă sf [At: ODOBESCU, S. I. 420 / Pl: ~fe / E: fr agrafe] 1 Obiect de prins părul, format din două părți unite printr-o balama. 2 Broșă. 3 Clemă. 4 Piesă de metal cu care se leagă blocurile de piatră, se fixează zidăria etc. 5 (Med) Copcă1. 6 (Art) Ornament în formă de consolă la capătul unui arc.
AGRÁFĂ, agrafe, s. f. 1. Nume dat unor obiecte care servesc să prindă sau să fixeze o haină, părul, hârtii etc. ♦ Piesă de metal cu care se leagă blocurile de piatră, se fixează zidăria etc. 2. Mică piesă metalică cu care se prind și se mențin unite buzele unei plăgi până la cicatrizare; copcă1 (3). 3. Ornament în formă de consolă la capătul unui arc. – Din fr. agrafe.
AGRÁFĂ, agrafe, s. f. 1. Nume dat unor obiecte care servesc să prindă sau să fixeze o haină, părul etc. ♦ Piesă de metal cu care se leagă blocurile de piatră, se fixează zidăria etc. 2. (Med.) Mică piesă metalică cu care se prind și se mențin unite buzele unei plăgi până la cicatrizare; copcă. 3. Ornament în formă de consolă la capătul unui arc. – Din fr. agrafe.
AGRÁFĂ, agrafe, s. f. Nume dat mai multor obiecte care servesc pentru a prinde sau a fixa ceva: a) mic obiect ( uneori din material scump), prevăzut cu un ac, care servește ca să încheie sau să împodobească o haină. V. broșa. Niște frumoase agrafe de aur, cu pietre scumpe și scînteitoare. ODOBESCU, S. I 420; b) (uneori determinat prin «de păr») ac, clamă de prins părul; c) copcă cu care se prind una de alta cele două buze ale unei răni sau ale unei incizii; d) dispozitiv care servește la sutura pielii; e) bucată mică de tablă sau de sîrmă curbată, folosită la fabricarea pieselor care alcătuiesc învelitorile; f) piesă metalică cu o serie de dinți, folosită pentru înnădirea curelelor de transmisie; g) mic obiect de sîrmă îndoită de mai multe ori, servind pentru a prinde laolaltă mai multe hîrtii.
AGRÁFĂ, agrafe, s. f. Nume dat unor obiecte care servesc să prindă sau să fixeze o haină, părul, o incizie, hârtia etc. – Fr. agrafe.
agráfă (a-gra-) s. f., g.-d. art. agráfei; pl. agráfe
agráfă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. agráfei; pl. agráfe
AGRÁFĂ s. 1. sponcă. 2. v. clamă. 3. (MED.) copcă. (Buzele unei plagi strânse în ~e.)
AGRÁFĂ s.f. 1. Piesă mică de tablă sau de sârmă folosită pentru fixare, pentru prindere; (spec.) obiect cu care se prinde sau se fixează o haină, părul, o incizie, o hârtie etc. 2. (Arhit.) Ornament în formă de consolă în capătul unui arc. [< fr. agrafe, cf. germ. Agraffe].
AGRÁFĂ s. f. 1. piesă mică de tablă, de sârmă pentru fixare; obiect cu care se prinde o haină, părul, o incizie etc. 2. piesă de solidarizare a armăturilor la betonul armat. 3. (arhit.) ornament în formă de consolă în capătul unui arc. (< fr. agrafe, germ. Agraffe)
AGRÁFĂ ~e f. Obiect de metal sau din alt material care servește la fixarea părului, a unei haine, a hârtiei, a două piese tehnice.[G.-D. agrafei] /<fr. agrafe, germ. Agraffe
agrafă f. copcă, cataramă.
*agráfă f., pl. e (fr. agrafe). Cîrligel de încheĭat orĭ de prins haĭna (copcă, sponcă, spilcă, fibulă).
AGRA s. 1. (reg.) sponcă. (Și-a pus o ~ la rochie.) 2. (MED.) copcă. (Buzele unei plăgi strînse în ~e.)

agrafă dex

Intrare: agrafă
agrafă substantiv feminin
  • silabisire: -gra-