Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru agonistic

agonístic, ~ă [At: DN3 / Pl: ~ici, -ice a / E: fr agonistique] 1 a (Spt) Referitor la lupte. 2 a Atletic. 3 a (Fiz) Privitor la lupta de idei. 4 sf (La vechii greci) Disciplină sportivă care se ocupa cu luptele atletice.
agonístic adj. m., pl. agonístici; f. agonístică, pl. agonístice
agonístic adj. m., pl. agonístici; f. sg. agonístică, pl. agonístice
AGONÍSTIC, -Ă adj. Referitor la lupta de idei. [< fr. agonistique, cf. lat. agonisticus, gr. agonistikos].
AGONÍSTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la lupte; atletic. 2. (fil.) referitor la lupta de idei. II. s. f. parte a gimnasticii la vechii greci care cuprindea luptele atletice. (< fr. agonistique)
*agonístic, -ă adj. (vgr. agonistikós, d. agón, luptă. V. agonie). Relativ la luptele atletice ale vechilor Grecĭ: jocurĭ agonistice. S.f., pl. ĭ. Partea gimnasticiĭ relativă la luptele atletice.
AGONÍSTICI, s. m. pl. Adepți ai unei secte creștine formată în Africa romană (sec. 4-5) înglobînd mai ales populația rurală și reprezentînd aripa radicală a donatiștilor. A. consideră Biserica Romei trădătoare a credinței creștine; practicau asceza și martirajul.

Agonistic dex online | sinonim

Agonistic definitie

Intrare: agonistic
agonistic adjectiv