Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru agonistic

agon├şstic, ~─â [At: DN3 / Pl: ~ici, -ice a / E: fr agonistique] 1 a (Spt) Referitor la lupte. 2 a Atletic. 3 a (Fiz) Privitor la lupta de idei. 4 sf (La vechii greci) Disciplin─â sportiv─â care se ocupa cu luptele atletice.
agon├şstic adj. m., pl. agon├şstici; f. agon├şstic─â, pl. agon├şstice
agon├şstic adj. m., pl. agon├şstici; f. sg. agon├şstic─â, pl. agon├şstice
AGON├ŹSTIC, -─é adj. Referitor la lupta de idei. [< fr. agonistique, cf. lat. agonisticus, gr. agonistikos].
AGON├ŹSTIC, -─é I. adj. 1. referitor la lupte; atletic. 2. (fil.) referitor la lupta de idei. II. s. f. parte a gimnasticii la vechii greci care cuprindea luptele atletice. (< fr. agonistique)
*agon├şstic, -─â adj. (vgr. agonistik├│s, d. ag├│n, lupt─â. V. agonie). Relativ la luptele atletice ale vechilor Grec─ş: jocur─ş agonistice. S.f., pl. ─ş. Partea gimnastici─ş relativ─â la luptele atletice.
AGON├ŹSTICI, s. m. pl. Adep╚Ťi ai unei secte cre╚Ötine format─â ├«n Africa roman─â (sec. 4-5) ├«nglob├«nd mai ales popula╚Ťia rural─â ╚Öi reprezent├«nd aripa radical─â a donati╚Ötilor. A. consider─â Biserica Romei tr─âd─âtoare a credin╚Ťei cre╚Ötine; practicau asceza ╚Öi martirajul.

Agonistic dex online | sinonim

Agonistic definitie

Intrare: agonistic
agonistic adjectiv