Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru agnosticism

agnostic├şsm sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr agnostique] Concep╚Ťie filosofic─â idealist─â care neag─â, par╚Ťial sau total, posibilitatea cunoa╚Öterii obiective a lumii, a esen╚Ťei fenomenelor.
AGNOSTIC├ŹSM s. n. (Fil.) Punct de vedere potrivit c─âruia g├óndirea uman─â este incapabil─â s─â ofere suficiente argumente ra╚Ťionale pentru a justifica existen╚Ťa sau neexisten╚Ťa lui Dumnezeu. ÔÇô Din fr. agnosticisme.
AGNOSTIC├ŹSM s. n. Concep╚Ťie filozofic─â idealist─â care neag─â, par╚Ťial sau total, posibilitatea cunoa╚Öterii obiective a lumii, a esen╚Ťei fenomenelor. ÔÇô Din fr. agnosticisme.
AGNOSTIC├ŹSM s. n. Doctrin─â filozofic─â idealist─â care neag─â posibilitatea omului de a cunoa╚Öte lumea obiectiv─â ╚Öi legile ei de dezvoltare; este propagat─â de clasele exploatatoare cu scopul de a ├«mpiedica masele asuprite s─â descopere adev─ârata cauz─â a mizeriei lor ╚Öi s─â lupte ├«mpotriva ei. Natura este infinit─â ╚Öi ea are o existen╚Ť─â infinit─â, ╚Öi tocmai aceast─â recunoa╚Ötere, singura categoric─â, singura necondi╚Ťionat─â, a existen╚Ťei ei ├«n afara con╚Ötiin╚Ťei ╚Öi a senza╚Ťiilor omului, deosebe╚Öte materialismul dialectic de agnosticismul relativist ╚Öi de idealism. LENIN, MAT. EMP. 295.
AGNOSTIC├ŹSM s. n. Doctrin─â filozofic─â idealist─â care sus╚Ťine c─â lumea obiectiv─â nu poate fi cunoscut─â, c─â ra╚Ťiunea omeneasc─â este limitat─â ╚Öi c─â dincolo de limitele senza╚Ťiilor omul nu poate s─â cunoasc─â nimic. ÔÇô Engl. agnosticism (fr. agnosticisme).
agnostic├şsm (ag-nos- / a-gnos-) s. n.
agnostic├şsm s. n. (sil. mf. a-)
AGNOSTIC├ŹSM s.n. Concep╚Ťie filozofic─â care neag─â posibilitatea cunoa╚Öterii esen╚Ťei realit─â╚Ťii, a reflect─ârii ei veridice ├«n con╚Ötiin╚Ťa oamenilor. [Cf. fr. agnosticisme, it. agnosticismo < gr. a ÔÇô f─âr─â, gnostos ÔÇô cognoscibil].
AGNOSTIC├ŹSM s. n. concep╚Ťie gnoseologic─â care neag─â posibilitatea cunoa╚Öterii obiective a lumii, a esen╚Ťei fenomenelor. (< fr. agnosticisme)
AGNOSTIC├ŹSM n. Doctrin─â filozofic─â care neag─â posibilitatea cunoa╚Öterii realit─â╚Ťii obiective. /<fr. agnosticisme
agnosticism n. doctrin─â filozofic─â care declar─â c─â absolutul e inaccesibil spiritului omenesc.
AGNOSTIC├ŹSM (< fr., engl.) s. n. 1. Doctrin─â care declar─â absolutul inaccesibil spiritului uman sau care consider─â orice metafizic─â drept inutil─â (D. Hume, I. Kant, adep╚Ťii pozitivismului ╚Ö.a.). Termenul a fost creat de Th. Huxley ├«n 1869. 2. A. religios = atitudine modern─â, cu r─âd─âcini ├«n filozofia greac─â ├«n special, neg├«nd capacitatea uman─â de a descrie divinitatea (de ex. Einstein, religios ├«n felul s─âu, a fost considerat de unii teologi drept un agnostic).

Agnosticism dex online | sinonim

Agnosticism definitie

Intrare: agnosticism
agnosticism substantiv neutru
  • silabisire: a-gnos-ti-; mf. a-