agnéț sn [At: VARLAAM, C. 45/2 / Pl: ~ / E: vsl aгaничи] (Bis) Bucată de prescură din care se taie anafura pentru împărtășanie.

AGNÉȚ, agnețe, s. n. (Bis.) Bucată de prescură din care se taie anafura pentru împărtășanie. – Din sl. agnici.

AGNÉȚ, agnețe, s. n. (Bis.) Bucată de prescură din care se taie anafura pentru împărtășanie. – Din sl. agnici.

AGNÉȚ, agnețe, s. n. (Bis.) Partea pe care preotul o scoate din prescură sau din pâine pentru săvârșirea împărtășaniei. – Slav (v. sl. agnĭcĭ).

agnéț s. n., pl. agnéțe

agnéț s. n., pl. agnéțe

agnéț (agnéțe), s. n. pâine sfințită, hostie. Sl. agnĭcĭ, „miel”.

agneț m. bucată de pâine ce preotul taie din mijlocul altei pâini mai mari numită prescură: agnețul simbolizează pe Isus, care, deși nevinovat ca un miel, s’a jertfit totuș pe lemnul crucii. [Slav. AGNĬȚĬ = lat. agnus (sanctus)].

ágneț n., pl. e (bg. rus. ágnec, vsl. agnĭcĭ și ĭagnĭcĭ, id., d. agné, miel; lat. agnus, miel). Bucata pe care preutu o scoate din mijlocu prescuriĭ și o pune în împărtășanie. Ĭa îl simbolizează pe Hristos, care s’a jertfit ca și nevinovatu mĭel. V. părticică.

agnéț, agneți, s.m. – (bis.) 1. Parte a prescurnicerului cu monogramele lui Iisus Hristos (IC XC HN KA), care se aplică pe prescură (Bilțiu, 2010). 2. Bucată de prescură din care se taie anafura pentru împărtășanie. – Din sl. agnĭcĭ „miel” (DER, DEX, MDA); din bg., rus. ágnec, sl. agnici < agne „miel”, cf. lat. agnus „miel” (Scriban).

agnéț, agnețe s. n. Bucată de pâine de formă pătrată, pe care preotul o taie din prescură și o așază pe disc când oficiază Liturghia; simbolizează pe Iisus Hristos în momentele principale din viața pământească și care împreună cu vinul din potir se preface în trupul și sângele Său. – Din sl. agnici (< lat. agnus).