agnațiúne sf [At: DA / P: -ți-u- / Pl: ~ni / E: fr agnation, lat agnatio, -onis] (Jur) Legătură de rudenie civilă în raport cu înrudirea naturală.

AGNAȚIÚNE s. f. Legătură de rudenie civilă în raport cu înrudirea naturală. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. agnation, lat. agnatio, -onis.

AGNAȚIÚNE s. f. Legătură de rudenie civilă în raport cu înrudirea naturală. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. agnation, lat. agnatio, -onis.

agnațiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. agnațiúnii

agnațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. agnațiúnii; pl. agnațiúni

AGNAȚIÚNE s.f. Legătură de rudenie civilă în raport cu înrudirea naturală. [Cf. fr. agnation, lat. agnatio].

AGNAȚIÚNE s. f. legătură de rudenie civilă în opoziție cu înrudirea naturală (cognațiune). (< fr. agnation, lat. agnatio)

AGNAȚIÚNE f. Legătură de rudenie civilă în raport cu înrudirea naturală. /<fr. agnation, lat. agnatio, ~onis

*agnațiúne f. (lat. agnátio, -ónis). Rudenie pin alianță, în opoz. cu cognațiune, rudenie naturală.