aglutinogén sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr agglutinogène) Substanță de natură proteică, care, introdusă în organism, stimulează producerea aglutininei.

AGLUTINOGÉN s. m. Substanță de natură proteică, care, introdusă în organism, stimulează producerea aglutininei. – Din fr. agglutinogène.

AGLUTINOGÉN s. m. Substanță de natură proteică, care introdusă în organism, stimulează producerea aglutininei. – Din fr. agglutinogène

aglutinogén (a-glu-) s. m.

aglutinogén s. m. (sil. -glu-)

AGLUTINOGÉN s.m. Substanță proteică; introdusă în organism produce aglutinina. [< fr. agglutinogène].

AGLUTINOGÉN s. m. substanță proteică din compoziția microbilor și a globulelor roșii care produce aglutinina. (< fr. agglutinogène)

AGLUTINOGÉN m. Substanță de natură proteică care, introdusă în organism, stimulează aglutinina. /<fr. agglutinogene[1]

AGLUTINO- „aglutinare, aglutinină”. ◊ L. agglutino, are „a lipi, a alipi” > fr. agglutino-, engl. id., it. id. > rom. aglutino-. □ ~gen (v. -gen1), s. m., substanță corpusculară proteică intrînd în compoziția microbilor și a globulelor roșii și care stimulează producerea aglutininei; ~scop (v. -scop), s. n., aparat pentru observarea fenomenului de aglutinare a bacteriilor sau a unor componenți celulari, sub influența acțiunii serului sanguin ce conține aglutinine.