Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru aglutina

aglutin├í vtr [At: DA / Pzi: ~nez / E: fr agglutiner, lat agglutinare] 1 (D. particulele unor materiale) A se lipi unele de altele prin adeziune. 2 (D. bacterii, hematii etc.) A se lipi ╚Öi a se precipita sub ac╚Ťiunea unor substan╚Ťe. 3 (D. elementele vorbirii) A se lipi unul de altul, form├ónd un singur cuv├ónt.
AGLUTIN├ü, aglutinez, vb. I. Refl. (Despre particulele unor materiale) A se lipi unele de altele prin adeziune. ÔÖŽ (Despre bacterii, hematii etc.) A se lipi ╚Öi a se precipita sub ac╚Ťiunea unor substan╚Ťe. ÔÖŽ (Despre elemente ale vorbirii) A se lipi unul de altul, form├ónd un singur cuv├ónt. ÔÇô Din fr. agglutiner, lat. agglutinare.
AGLUTIN├ü, aglutinez, vb. I. Refl. (Despre particulele unor materiale) A se lipi unele de altele prin adeziune. ÔÖŽ (Despre bacterii, hematii etc.) A se lipi ╚Öi a se precipita sub ac╚Ťiunea unor substan╚Ťe. ÔÖŽ (Despre elemente ale vorbirii) A se lipi unul de altul form├ónd un singur cuv├ónt. ÔÇô Din fr. agglutiner, lat. agglutinans, -ntis.
AGLUTIN├ü, aglutinez, vb. I. Refl. (Despre unele elemente, unele materiale granuloase etc.) A se lipi str├«ns, a se ├«mpreuna prin alipire, a se aglomera. Huilele grase se aglutineaz─â pe gr─âtarul focarului ├«n timpul topirii. ÔÖŽ (Despre bacterii) A se aglomera prin alipire (├«n anumite condi╚Ťii). Vibrionul holeric se aglutineaz─â sub influen╚Ťa serului imun. ÔÖŽ (Despre elemente distincte ale vorbirii) A se alipi unul de altul, sud├«ndu-se ╚Öi form├«nd un singur cuv├«nt. ├Än limba rom├«n─â articolul hot─âr├«t se aglutineaz─â cu substantivul pe l├«ng─â care se pune.
AGLUTIN├ü, aglutinez, vb. I. Refl. (Despre unele elemente, unele materiale granuloase etc.) A se ├«mpreuna prin alipire; a se uni. ÔÖŽ (Despre bacterii) A se aglomera prin alipire (├«n anumite condi╚Ťii). ÔÖŽ (Despre elemente ale vorbirii) A se lipi unul de altul, form├ónd un singur cuv├ónt. ÔÇô Fr. agglutiner (lat. lit. agglutinare).
aglutiná (a se ~) (a-glu-) vb. refl., ind. prez. 3 se aglutineáză
aglutin├í vb. (sil. -glu-), ind. prez. 1 sg. aglutin├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. aglutine├íz─â
AGLUTINÁ vb. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) suda, a (se) uni. (Două elemente ale vorbirii se ~.)
AGLUTIN├ü vb. I. refl. A se uni, a se lipi str├óns. ÔÖŽ (Despre bacterii) A se aglomera prin alipire. ÔÖŽ (Despre cuvinte etc.) A se uni, a se lipi, form├ónd un cuv├ónt unic (cu alt sens). [< fr. agglutiner, cf. lat. agglutinare].
AGLUTIN├ü vb. refl. a se uni, a se lipi str├óns. (< fr. /sÔÇÖ/agglutiner, lat. agglutinare)
A SE AGLUTINÁ pers. 3 se ~eáză 1) (despre particulele unor materiale) A se uni prin adeziune formând un tot. 2) lingv. (despre afixe, cuvinte) A se alipi la alt cuvânt formând o unitate nouă. [Sil. a-glu-] /<fr. agglutiner, lat. agglutinare
*aglutin├ęz v. tr. (lat. agglutinare, d. gl├║tino, -├íre, a ├«ncle─şa, care vine), d. gl├║ten or─ş glutinum, cle─ş). Lipesc la un loc, ├«npreun pin lipire.
AGLUTINA vb. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) suda, a (se) uni. (Dou─â elemente ale vorbirii se ~.)

Aglutina dex online | sinonim

Aglutina definitie

Intrare: aglutina
aglutina verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -glu-