agialâc definitie

8 definiții pentru agialâc

agialấc sn vz hagialâc
HAGIALẤC, hagialâcuri, s. n. Pelerinaj făcut de un creștin sau de un musulman la locurile sfinte. – Din tc. hacılık.
HAGIALẤC, hagialâcuri, s. n. Pelerinaj făcut de un creștin sau de un mahomedan într-unul din locurile sfinte ale bisericii respective. – Din tc. hacılık.
AGIALÎ́C s. n. v. hagialîc.
HAGIALÎ́C, hagialîcuri, s. n. Pelerinaj făcut de un creștin sau de un mahomedan într-un loc sau o localitate socotită de biserica respectivă ca fiind sfîntă. Călătoriile în Moldova, la munte mai ales... samănă cu hagialîcurile la Meca, ori cu acelea pe care odinioară creștinii cuvioși le făceau la locurile sfinte. RUSSO, O. 100. ◊ (Mai ales în expr.) A merge (a se duce etc.) la (sau în) hagialîc = a merge în pelerinaj. S-a dus... în hagialîc la Sfîntul Munte și la Ierusalim. PAS, Z. I 150. Pe cînd împlineam șapte anișori, le-a venit părinților dorința să meargă la hagialîc. CARAGIALE, O. III 30. – Variantă: agialîc s. n.
!hagialấc (-gia-) s. n., pl. hagialấcuri
hagialâc n. călătorie la locurile sfinte (a Turcilor la Meca, a creștinilor la Ierusalim): ii se făcuse poftă de hagialâc GHICA. [Turc. HADJILYK].
hagialâc, hagialâcuri s. n. (glum.) casă / locuință unde se consumă întâlniri amoroase; locuință frecventată de prostituate.

agialâc dex

Intrare: hagialâc
hagialâc substantiv neutru
  • silabisire: ha-gia-lâc
agialâc substantiv neutru