Dicționare ale limbii române

3 intrări

15 definiții pentru agesti

agésc, -eáscă a [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 89/21 / Pl: ~ești / E: aga + -esc] (Înv) Care ține de agă Si: (Înv) agiesc.
agestí vtr [At: HEM 501 / V: -tri / Pzi: ~tesc / E: agest] (Reg) 1 A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind bușteni, crengi etc. la o cotitură a ei. 2 (D. bușteni, crengi etc.) A se îngrămădi la cotitura unui râu, formând un fel de stăvilar. 3 (Fig; d. persoane) A se pripăși.
AGESTÍ, agestesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind bușteni, crengi etc. la o cotitură a ei. 2. Refl. (Despre bușteni, crengi etc.) A se îngrămădi la cotitura unui râu, formând un fel de stăvilar. ♦ Fig. (Despre oameni) A se pripăși, a se aciua. – Din agest.
AGESTÍ, agestesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind bușteni, crengi etc. la o cotitură a ei. 2. Refl. (Despre bușteni, crengi etc.) A se îngrămădi la cotitura unui râu, formând un fel de stăvilar. ♦ Fig. (Despre oameni) A se pripăși, a se aciua. – Din agest.
AGESTÍ, agestesc, vb. IV. (Regional; și în forma agestri) 1. Tranz. A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind la o cotitură a ei lemne, bușteni etc.; a forma un stăvilar. 2. Refl. (Despre lemne, crăci etc.) A se îngrămădi la cotitura unei ape, formînd un stăvilar. ◊ Fig. (Despre persoane) A se opri într-un loc străin, a se pripăși. Cum de s-a agestrit aceasta pe-aici? MARIAN, O. I 55. – Variantă: agestrí vb. IV.
AGESTÍ, agestesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind bușteni, crengi etc. la o cotitură a ei. 2. Refl. (Despre bușteni, crengi etc.) A se îngrămădi la cotitura unui râu, formând un fel de stăvilar. ♦ Fig. (Despre oameni) A se pripăși; a se oploși. – Din agest.
agestí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agestésc, imperf. 3 sg. agesteá; conj. prez. 3 să agesteáscă
agestí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agestésc, imperf. 3 sg. agesteá; conj. prez. 3 sg. și pl. agesteáscă
AGESTÍ vb. v. aciua, cuibări, oploși, pripăși.
A AGESTÍ ~ésc tranz. rar (ape curgătoare) A opri la o cotitură cu ajutorul unui agest. /Din agest
A SE AGESTÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre bușteni, crengi etc.) A forma un agest; a se îngrămădi la cotitura unei ape. 2) fig. A se stabili undeva sau pe lângă cineva; a se aciua; a se oploși; a se pripăși. /Din agest
agésc, -eáscă adj. (d. agă). Al agăĭ: seĭmenĭ ageștĭ. V. agiesc
agest(r)ésc v. tr. Nord. Grămădesc. V. refl. Lemnele s’aŭ agestit la cotu rîuluĭ.
agesti vb. v. ACIUA. CUIBĂRI. OPLOȘI. PRIPĂȘI.
Agești v. Aga 1.

agesti definitie

agesti dex

Intrare: agesti
agesti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: agesc
agesc 2 f. agescă adjectiv
agesc 1 f. agească adjectiv
Intrare: Agești
Agești