agasánt, ~ă a [At: KLOPȘTOCK, F. 231 / Pl: ~nți, ~e / E: fr agaçant] Enervant.

AGASÁNT, -Ă, agasanți, -te, adj. Enervant; iritant. – Din fr. agaçant.

AGASÁNT, -Ă, agasanți, -te, adj. Enervant; iritant. – Din fr. agaçant.

AGASÁNT, -Ă, agasanți, -te, adj. (Franțuzism) Care enervează, care irită; enervant. V. plictisitor.

AGASÁNT, -Ă, agasanți, -te, adj. Enervant. – Fr. agaçant.

agasánt adj. m., pl. agasánți; f. agasántă, pl. agasánte

agasánt adj. m., pl. agasánți; f. sg. agasántă, pl. agasánte

AGASÁNT adj. v. enervant.

Agasant ≠ calmant

AGASÁNT, -Ă adj. Enervant, iritant; plictisitor. [Cf. fr. agaçant].

AGASÁNT, -Ă adj. care agasează. (< fr. agașant)

AGASÁNT ~tă (~ți, ~te) Care agasează; care supără; enervant; supărător; iritant. /<fr. agaçant

*agasánt, -ă adj. (fr. agaçant). Barb. Care agasează.

AGASANT adj. enervant, iritant, plicticos, plictisitor, sîcîitor, supărător. (O treabă ~.)