agasa definitie

15 definiții pentru agasa

agasa vt [At: CĂLINESCU, E. O. II, 77 / Pzi: ~séz / E: fr agacer] (Frm) 1 A enerva. 2 A plictisi cu insistențele.
AGASÁ, agasez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva, a plictisi cu insistențele; a exaspera. – Din fr. agacer.
AGASÁ, agasez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva, a plictisi cu insistențele; a exaspera. – Din fr. agacer.
AGASÁ, agasez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A irita, a enerva, a întărîta. V. plictisi.
AGASÁ, agasez vb. I. Tranz. A irita, a enerva. – Fr. agacer.
agasá (a ~) vb., ind. prez. 3 agaseáză
agasá vb., ind. prez. 1 sg. agaséz, 3 sg. și pl. agaseáză
AGASÁ vb. v. enerva.
A agasa ≠ a calma
AGASÁ vb. I. tr. A enerva, a irita, a ațâța; a plictisi. [< fr. agacer].
AGASÁ vb. tr. a enerva, a irita, a exaspera. (< fr. agacer)
agasá (agaséz, agasát), vb. – A deranja, a incomoda, a stînjeni. – Fr. agacer. – Der. agasant, adj.
A AGASÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A irita în mod intenționat, îndemnând la acțiuni dușmănoase; a zădărî; a întărâta; a incita; a stârni; a hărțui; a instiga; a provoca; a ațâța. /<fr. agacer
*agaséz v. tr. (fr. agaçer). Barb. Plictisesc enervînd. V. strepezesc.
AGASA vb. a enerva, a indispune, a irita, a necăji, a plictisi, a sîcîi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scîrbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Nu-l mai ~ cu insistențele tale.)

agasa dex

Intrare: agasa
agasa verb grupa I conjugarea a II-a