agareán sm [At: PSALT. 269/19 / V: (înv) -rinean / P: ~re-an / Pl: ~reni / E: vsl aгapининь] (Înv) 1 Descendent al lui Agar. 2 Cel care facea parte din tribul agarenilor. 3-4 Păgân (turc sau tătar).
AGAREÁN, agareni, s. m. (Învechit și popular) Păgîn, necreștin, (în special) mahomedan; agarinean. A mințit... vînzînd agarenilor o țară creștină, deoarece jurase a căuta să aducă la creștinătate pe păgîni. ISPIRESCU, M. V. 39.
agareán (-nă), adj. – Păgîn, necredincios. – Sl. agarĕninŭ (< ngr. ἀγαρήνος) de la numele Agar (Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 338). – Der. agarenie, s. f. (înv., idolatrie, păgînitate); agarinesc, adj. (înv., păgîn).