agărlâc definitie

11 definiții pentru agărlâc

agărlấc sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 288/23 / V: agâr-, ang- / Pl: ~uri / E: tc agirlik] (înv) Bagaj.
agârlấc sn vz agărlâc
AGĂRLẤC, agărlâcuri, s. n. (Înv.) Calabalâc. – Din tc. ağırlık „greutate”.
AGĂRLẤC, agărlâcuri, s. n. (Înv.) Calabalâc. – Din tc. ağırlık „greutate”.
AGĂRLÎ́C, agărlîcuri, s. n. (Învechit) Bagaj mult, calabalîc. I-au luat cai, șele și agărlîc, atît al lui cît ș-al slujitorilor. SADOVEANU, Z. C. 110.
AGĂRLẤC, agărlâcuri, s. n. (Înv.) Bagaj (mult); calabalâc. – Tc. ağırlık „greutate”.
agărlấc (înv.) s. n., pl. agărlấcuri
agărlâc s. n., pl. agărlâcuri
AGĂRLÂC s. v. bagaj.
AGĂRLÎC s. n. (Mold., ȚR) Bagaj, calabalîc. A: Au trimes de i-au adus agarlîcul. CRB, 168r. Au trecut și ei cu zahereaua și cu tot argălîcul NECULCE, s. v. argălîc. Gătesc rădvane, carăle si care pentru agârlîc. GHEORGACHI; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); PSEUDO-MUSTE; NECULCE; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU, s. v. argălîc. B: Lăsat-au acolo carăle și alt agarlîc ce au fost. R. GRECEANU. Variante: argălîc (NECULCE, s. v. argălîc; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU, s. v. argălîc). Etimologie: tc. ağirlík.
agărlîc s. v. BAGAJ.

agărlâc dex

Intrare: agărlâc
agărlâc substantiv neutru