agărlấc sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 288/23 / V: agâr-, ang- / Pl: ~uri / E: tc agirlik] (înv) Bagaj.

agârlấc sn vz agărlâc

AGĂRLẤC, agărlâcuri, s. n. (Înv.) Calabalâc. – Din tc. ağırlık „greutate”.

AGĂRLẤC, agărlâcuri, s. n. (Înv.) Calabalâc. – Din tc. ağırlık „greutate”.

AGĂRLÎ́C, agărlîcuri, s. n. (Învechit) Bagaj mult, calabalîc. I-au luat cai, șele și agărlîc, atît al lui cît ș-al slujitorilor. SADOVEANU, Z. C. 110.

AGĂRLẤC, agărlâcuri, s. n. (Înv.) Bagaj (mult); calabalâc. – Tc. ağırlık „greutate”.

agărlấc (înv.) s. n., pl. agărlấcuri

agărlâc s. n., pl. agărlâcuri

AGĂRLÂC s. v. bagaj.

AGĂRLÎC s. n. (Mold., ȚR) Bagaj, calabalîc. A: Au trimes de i-au adus agarlîcul. CRB, 168r. Au trecut și ei cu zahereaua și cu tot argălîcul NECULCE, s. v. argălîc. Gătesc rădvane, carăle si care pentru agârlîc. GHEORGACHI; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); PSEUDO-MUSTE; NECULCE; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU, s. v. argălîc. B: Lăsat-au acolo carăle și alt agarlîc ce au fost. R. GRECEANU. Variante: argălîc (NECULCE, s. v. argălîc; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU, s. v. argălîc). Etimologie: tc. ağirlík.

agărlîc s. v. BAGAJ.