agățătoare definitie

28 definiții pentru agățătoare

acățător, ~oare a vz agățător
agățător, ~oare [At: DA ms / V: (înv) acă- / Pl: ~i, oáre / E: agăța + -tor] 1-2 a Care (se) agață. 3-4 sf Șiret (lănțișor) cusut la o haină spre a o putea atârna în cui Si: atârnătoare. 5 sf (Lpl) Grup de păsări având, la fiecare picior, câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, care le permit să se agațe cu ușurință în copaci.
ACĂȚĂTÓR, -OÁRE adj. v. agățător.
AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj., s. f. I. Adj. Care (se) agață. Plante agățătoare. II. 1. S. f. Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui; atârnătoare. 2. (La pl.) Grup de păsări având la flecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, care le permit să se agațe cu ușurință de copaci (și la sg., f.); pasăre care face parte din acest grup. [Var.: acățătór, -oáre adj.] – Agăța + suf. -ător.
ACĂȚĂTÓR, -OÁRE adj. v. agățător.
AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj. s. f. I. Adj. Care (se) agață. Plante agățătoare. II. 1. s. f. Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui; atârnătoare. 2. (La pl.) Grup de păsări având la fiecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, care le permit să se agațe cu ușurință de copaci. [Var.: acățătór, -oáre adj.] – Agăța + suf. -ător.
ACĂȚĂTÓR, -OÁRE adj. v. agățător.
AGĂȚĂTOÁRE2, agățători, s. f. Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atîrna în cui; atîrnătoare.
AGĂȚĂTOÁRE1, agățătoare, s. f. (La pl.) Ordin de păsări caracterizate prin faptul că se pot agăța de copaci (avînd ghearele anume dispuse pentru aceasta); (la sg.) pasăre care face parte din acest ordin. Ciocănitoarea face parte din ordinul agățătoarelor.
AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj. Care se agață. Plante agățătoare. – Variantă: acățătór, -oáre adj.
ACĂȚĂTÓR, -OÁRE adj. v. agățător.
AGĂȚĂTOÁRE, agățători, s. f. Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui. – Din agăța + suf. -(ă)toare
AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj. Care se agață. Plante agățătoare. ♦ (Substantivat, f.; la pl.) Ordin de păsări având la fiecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, ceea ce le permite să se agațe cu ușurință de copaci; (și la sg.) pasăre care face parte din acest ordin. [Var.: acățătór, -oáre adj.] – Din agăța + suf. -(ă)tor.
agățătoáre2 (pasăre) s. f., g.-d. art. agățătoárei; pl. agățătoáre
agățătoáre1 (atârnătoare) s. f., g.-d. art. agățătórii; pl. agățătóri
agățătór adj. m., pl. agățătóri; f. sg. și pl. agățătoáre
agățătoáre (atârnătoare) s. f., g.-d. art. agățătórii; pl. agățătóri
agățătoáre (pasăre)s. f., pl. agățătoáre
agățătór adj. m., pl. agățătóri; f. sg. și pl. agățătoáre
AGĂȚĂTOÁRE s. atârnătoare, gaică, (pop.) aninătoare. (~ unei haine.)
AGĂȚĂTÓR adj. cățărător, suitor, urcător. (Plantă ~.)
AGĂȚĂTOÁRE ~óri f. Lănțișor mic sau șiret cusut la gulerul unei haine, servind la agățarea acesteia în cuier. [G.-D. agățătorii] /v. a agăța
AGĂȚĂTÓR ~óare (~óri, ~oáre) (mai ales despre plante) Care se agață. /v. a agăța
acățătoare f. 1. verigă de agățat hainele în cuiu; 2. pl. ordin de paseri care se agață pe arbori, ca gheonoaia, cucul.
acățătór, -oáre adj. Se zice despre păsările care (ca cucu, ghionoaĭa) orĭ despre plantele care (ca edera, volbura) se acață. – Și agățător, acățărător și cățărător. V. suitor.
AGĂȚĂTOARE s. atîrnătoare, gaică, (pop.) aninătoare. (~ unei haine.)
AGĂȚĂTOR adj. cățărător, suitor, urcător. (Plantă ~.)
agățătoare, agățătoare s. f. femeie posesivă și profitoare

agățătoare dex

Intrare: agățătoare
agățătoare substantiv feminin
Intrare: agățător
agățător adjectiv
acățător