Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru afurca

afurca vt [At: DA ms / Pzi: af├║rc / E: it afforcare, fr affourche] A ancora o nav─â cu dou─â ancore, ale c─âror lan╚Ťuri se ├«ncruci╚Öeaz─â ca o furc─â, pentru a nu se ├«ncurca atunci c├ónd vasul e r─âsucit de v├ónt.
AFURC├ü, af├║rc, vb. I. Tranz. A ancora o nav─â cu ajutorul a dou─â ancore, av├ónd lan╚Ťurile cu lungime egal─â ╚Öi fixate ├«ntr-un punct cu o cheie. ÔÇô Din it. afforcare.
AF├ÜRC─é, afurci, s. f. Ansamblu de manevre ╚Öi de cabluri folosite la afurcarea unei nave. ÔÇô Din afurca (derivat regresiv).
AFURC├ü, af├║rc, vb. I. Tranz. A ancora o nav─â cu ajutorul a dou─â ancore, av├ónd lan╚Ťurile cu lungime egal─â ╚Öi fixate ├«ntr-un punct cu o cheie. ÔÇô Din it. afforcare.
AF├ÜRC─é, afurci, s. f. Ansamblu de manevre ╚Öi de cabluri folosite la afurcarea unei nave. ÔÇô Din afurca (derivat regresiv).
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. (Rar) A fixa o navă aruncînd în fundul apei două ancore ale căror cabluri se încrucișează ca o furcă.
AFURC├ü, af├║rc, vb. I. Tranz. (Rar) A fixa o nav─â cu dou─â ancore ale c─âror lan╚Ťuri sunt prinse printr-o cheie de care se leag─â ╚Öi lan╚Ťul navei. ÔÇô Fr. affourcher.
afurcá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúrcă
af├║rc─â s. f., g.-d. art. af├║rcii; pl. af├║rci
afurcá vb., ind. prez. 1 sg. afúrc, 3 sg. și pl. afúrcă
af├║rc─â s. f., g.-d. art. af├║rcii; pl. af├║rci
AFURCÁ vb. I. tr. (Mar.) A fixa o corabie de fundul apei cu ajutorul a două ancore. [P.i. afúrc și -chez. / < it. afforcare, fr. affourcher].
AFÚRCĂ s.f. (Mar.) Ansamblu de manevre și de cabluri folosite la afurcarea unui vas. [< afurca].
AFURCÁ vb. tr. a ancora o navă cu ajutorul a două ancore. (< it. afforcare)
AFÚRCĂ s. f. ansamblu de manevre și cabluri folosite pentru afurcare. (< afurca)
*af├║rc, a -├í v. tr. (d. furc─â dup─â fr. affourcher). Mar. Dispun ├«n form─â de furc─â lan╚Ťurile a do┼ş─â ancore l─âsate ├«n ap─â.

Afurca dex online | sinonim

Afurca definitie

Intrare: afurc─â
afurc─â substantiv feminin
Intrare: afurca (1 afurc)
afurca 1 afurc verb grupa I conjugarea I
Intrare: afurca (1 afurchez)
afurca 1 afurchez verb grupa I conjugarea a II-a