afurcă definitie

16 definiții pentru afurcă

afurca vt [At: DA ms / Pzi: afúrc / E: it afforcare, fr affourche] A ancora o navă cu două ancore, ale căror lanțuri se încrucișează ca o furcă, pentru a nu se încurca atunci când vasul e răsucit de vânt.
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare.
AFÚRCĂ, afurci, s. f. Ansamblu de manevre și de cabluri folosite la afurcarea unei nave. – Din afurca (derivat regresiv).
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare.
AFÚRCĂ, afurci, s. f. Ansamblu de manevre și de cabluri folosite la afurcarea unei nave. – Din afurca (derivat regresiv).
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. (Rar) A fixa o navă aruncînd în fundul apei două ancore ale căror cabluri se încrucișează ca o furcă.
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. (Rar) A fixa o navă cu două ancore ale căror lanțuri sunt prinse printr-o cheie de care se leagă și lanțul navei. – Fr. affourcher.
afurcá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúrcă
afúrcă s. f., g.-d. art. afúrcii; pl. afúrci
afurcá vb., ind. prez. 1 sg. afúrc, 3 sg. și pl. afúrcă
afúrcă s. f., g.-d. art. afúrcii; pl. afúrci
AFURCÁ vb. I. tr. (Mar.) A fixa o corabie de fundul apei cu ajutorul a două ancore. [P.i. afúrc și -chez. / < it. afforcare, fr. affourcher].
AFÚRCĂ s.f. (Mar.) Ansamblu de manevre și de cabluri folosite la afurcarea unui vas. [< afurca].
AFURCÁ vb. tr. a ancora o navă cu ajutorul a două ancore. (< it. afforcare)
AFÚRCĂ s. f. ansamblu de manevre și cabluri folosite pentru afurcare. (< afurca)
*afúrc, a v. tr. (d. furcă după fr. affourcher). Mar. Dispun în formă de furcă lanțurile a doŭă ancore lăsate în apă.

afurcă dex

Intrare: afurcă
afurcă substantiv feminin
Intrare: afurca (1 afurc)
afurca 1 afurc verb grupa I conjugarea I
Intrare: afurca (1 afurchez)
afurca 1 afurchez verb grupa I conjugarea a II-a