afundíș sn [At: MURNU, O. 76 / V: -nzíș / Pl: ~uri și ~e / E: afund + -iș] (Rar) Adâncime.

AFUNDÍȘ, afundișuri, s. n. (Rar) Adâncime (2). – Afund + suf. -iș.

AFUNDÍȘ, afundișuri, s. n. (Rar) Adâncime (2). – Afund + suf. -iș.

AFUNDÍȘ, afundișuri, s. n. (Rar) Adîncime (considerată vertical sau orizontal). Măsurai afundișul codrilor... gîndindu-mă la tine. DELAVRANCEA, S. 197. ◊ Fig. Un fulger de amintire îi licări ca din afundișul unui vis dureros și depărtat. DELAVRANCEA, T. 179.

AFUNDÍȘ, afundișuri, s. n. (Rar) Adâncime. – Din afund2 + suf. -iș.

afundíș (rar) s. n., pl. afundíșuri

afundíș s. n., pl. afundíșuri

AFUNDÍȘ s. v. adânc, adâncime, afund, fund, măruntaie, profunzime, străfund.

afundiș n. loc foarte depărtat: în afundișul codrilor.

afundiș s. v. ADÎNC. ADÎNCIME. AFUND. FUND. MĂRUNTAIE. PROFUNZIME. STRĂFUND.