afluență definitie

17 definiții pentru afluență

afluénță sf [At: DA / P: a-flu-en- / Pl: ~țe / E: fr affluénce, lat affluentia] 1 Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct Si: aflux, îmbulzeală, îngrămădire, năvălă. 2 Cantitate mare. 3 Belșug de produse Si: abundență.
AFLUÉNȚĂ s. f. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct; aflux, îmbulzeală, năvală. ♦ Cantitate mare; abundență, belșug de produse. [Pr.: -flu-en-] – Din fr. affluence, lat. affluentia.
AFLUÉNȚĂ s. f. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct; aflux, îmbulzeală, năvală. ♦ Cantitate mare, abundență, belșug de produse. [Pr.: -flu-en-] – Din fr. affluénce, lat. affluentia.
AFLUÉNȚĂ, afluențe, s. f. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct; îmbulzeală. Afluență de vizitatori. ◊ Cantitate mare, belșug. Afluență de mărfuri.
AFLUÉNȚĂ s. f. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct; îmbulzeală. ♦ Cantitate mare; belșug. – Fr. affluence (lat. lit. affluentia).
afluénță (a-flu-en-) s. f., g.-d. art. afluénței
afluénță s. f. (sil. -flu-), g.-d. art. afluénței
AFLUÉNȚĂ s. v. aglomerație.
AFLUÉNȚĂ s. v. abundență, belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos.
AFLUÉNȚĂ s.f. 1. (Rar) Cantitate mare de apă care se îndreaptă catre un anumit loc. 2. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre un anumit loc; îmbulzeală. ♦ Abundență, puzderie; belșug. [Cf. fr. affluence, lat. affluentia].
AFLUÉNȚĂ s. f. 1. acces al apei superficiale sau subterane într-un râu, lac ori mare. 2. mulțime de oameni; îmbulzeală, aflux. 3. cantitate mare, abundență. (< fr. affluence, lat. affluentia)
AFLUÉNȚĂ ~e f. 1) Mulțime de oameni care se îndreaptă spre un anumit loc; aflux. ~ de spectatori. 2) Cantitate mare; abundență; belșug. ~ de mărfuri. [G.-D. afluenței] /<fr. affluence, lat. affluentia
afluență f. 1. scurgere mare de apă sau de alt lichid; 2. fig. mare abundanță (de lucruri), mare mulțime (de oameni).
*afluénță f. (lat. affluentia). Grămădeală, îmbulzeală: afluență de popor, de sînge. Fig. Abundanță: afluență de bunurĭ.
afluență s. v. ABUNDENȚĂ. BELȘUG. BOGĂȚIE. ÎMBELȘUGARE. ÎNDESTULARE. PRISOS.
AFLUENȚĂ s. aflux, aglomerație, grămădeală, îmbulzeală, înghesuială, îngrămădeală, învălmășeală, (pop.) valmă, (Ban. și prin Olt., Transilv.) năloagă, (Transilv.) vlog, (înv.) glogozeală. (~ de oameni.)
afluénță-recórd s. f. Afluență imensă ◊ „Renumitul turneu [de tenis] de la Anvers [...] a cunoscut anul acesta o afluență record de spectatori: 149000 plătitori.” Sc.tin. 11 XI 85 p. 3 (din afluență + record)

afluență dex

Intrare: afluență
afluență substantiv feminin
  • silabisire: -flu-