Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru afirma

afirm├í [At: MACEDONSKI, O. I, 266 / Pzi: af├şrm / E: fr affirmer, lat affirmo, -are] 1-2 vtr A enun╚Ťa existen╚Ťa a ceva sau a cuiva Vz a zice, a ├«nt─âri, a sus╚Ťine, a ├«ncredin╚Ťa, a adeveri. 3-4 vtr A declara (├«n mod ferm). 5 vt A sus╚Ťine c─â ceva este adev─ârat. 6 vt (Log) A enun╚Ťa existen╚Ťa unui raport dintre un subiect ╚Öi predicat. 7 vt (Log) A enun╚Ťa ceva ca fiind adev─ârat sau fals. 8 vt (Jur) A declara ceva ├«n instan╚Ť─â. 9 vt A se manifest─â ├«n mod deosebit Si: a eviden╚Ťia.
AFIRM├ü, af├şrm, vb. I. 1. Tranz. A sus╚Ťine (cu t─ârie), a declara (├«n mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta ├«n chip deosebit. ÔÇô Din fr. affirmer, lat. affirmare.
AFIRM├ü, af├şrm, vb. I. 1. Tranz. A sus╚Ťine cu t─ârie, a declara ├«n mod ferm. [Lara] a fost mai vesel prin lume ÔÇô afirm─â unii. MACEDONSKI, O. I 266. ÔŚŐ (Uneori ├«nt─ârit prin complemente exprim├«nd voin╚Ťa, hot─âr├«rea etc.) For╚Ťele sociale principale din ╚Ťara noastr─â ÔÇô clasa muncitoare aliat─â cu ╚Ť─âr─ânimea muncitoare ÔÇô ╚Öi-au afirmat hot─âr├«rea de a nu mai permite niciodat─â claselor exploatatoare ╚Öi exponen╚Ťilor lor de a lua parte la conducerea treburilor statului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 136. Toate popoarele iubitoare de pace ├«╚Öi afirm─â voin╚Ťa nestr─âmutat─â de a-╚Öi consacra toate for╚Ťele marii opere de construire a unei p─âci trainice ├«n lume, triumfului politicii de colaborare interna╚Ťional─â. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2656. 2. Refl. (Despre persoane) A ie╚Öi ├«n eviden╚Ť─â (dintre al╚Ťii), a se face remarcat. El vrea s─â se afirme ca om de spirit, el vrea s─â dea reprezenta╚Ťie pentru publicul care e de fa╚Ť─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. 437. ÔÖŽ (Despre no╚Ťiuni abstracte) A se manifesta ├«n chip deosebit, a face s─â fie luat ├«n considerare. ├Än lupta pentru scoaterea la iveal─â ╚Öi valorificarea a c├«t mai multe rezerve interne se afirm─â viguros ini╚Ťiativa creatoare a maselor. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2689.
AFIRM├ü, af├şrm, vb. I. 1. Tranz. A sus╚Ťine (cu t─ârie), a declara (├«n mod ferm). 2. Refl. A se face remarcat, a se manifesta ├«n chip deosebit. ÔÇô Fr. affirmer (lat. lit. affirmare).
afirm├í (a ~) vb., ind. prez. 3 af├şrm─â
afirm├í vb., ind. prez. 1 sg. af├şrm, 3 sg. ╚Öi pl. af├şrm─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. af├şrme
AFIRM├ü vb. 1. a declara, a m─ârturisi, a relata, a spune, a zice, (pop.) a cuv├ónta, (├«nv.) a m─ârturi. (~ urm─âtoarele...) 2. a se auzi, a se spune, a se ╚Öopti, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) suna, (reg.) a se slomni. (Se ~ c─â a plecat.) 3. v. manifesta. 4. v. sus╚Ťine. 5. a se eviden╚Ťia, a se impune, a se remarca. (S-a ~ repede ├«n cinematografie.)
A afirma Ôëá a contesta, a infirma, a nega, a t─âg─âdui, a denega
AFIRM├ü vb. I. 1. tr. A spune, a sus╚Ťine ceva cu t─ârie, a declara categoric, ferm; a sus╚Ťine c─â ceva este adev─ârat. 2. refl. A se eviden╚Ťia, a se remarca. [P.i. afirm. / < fr. affirmer, cf. lat. affirmare].
AFIRM├ü vb. I. tr. a sus╚Ťine, a declara categoric, ferm. II. refl. a se eviden╚Ťia, a se face remarcat prin ceva. (< fr. affirmer, lat. affirmare)
A SE AFIRM├ü m─â af├şrm intranz. (despre persoane ╚Öi despre manifest─ârile lor) A se manifesta ├«n mod deosebit; a se impune; a se ilustra; a se remarca; a se distinge; a excela; a se eviden╚Ťia; a bria. /<fr. affirmer, lat. affirmare
A AFIRM├ü af├şrm tranz. 1) A declara ├«n mod ferm. 2) A sus╚Ťine ca fiind adev─ârat./<fr. affirmer, lat. affirmare
afirm├á v. 1. a asigura c─â un lucru este, a zice da; 2. a se ar─âta c─â are cutare talent sau cutare caracter: sÔÇÖa afirmat ca poet.
*af├şrm, a -├í v. tr. (lat. affirmare, d. firmus, tare). Asigur, sus╚Ťin c─â ceva e adev─ârat. V. refl. M─â ar─ât, m─â fac cunoscut: sÔÇÖa afirmat ca poet.
AFIRMA vb. 1. a declara, a m─ârturisi, a relata, a spune, a zice, (pop.) a cuv├«nta, (├«nv.) a m─ârturi. (~ urm─âtoarele...) 2. a se auzi, a se spune, a se ╚Öopti, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) suna, (reg.) a se slomni. (Se ~ c─â a plecat.) 3. a ar─âta, a exprima, a manifesta. (├Ä╚Öi ~ dorin╚Ťa de a...) 4. a declara, a pretinde, a spune, a sus╚Ťine, a zice, (grecism ├«nv.) a pretenderisi. (~ c─â marfa e de bun─â calitate.) 5. a se eviden╚Ťia, a se impune, a se remarca. (S-a ~ repede ├«n cinematografie.)

Afirma dex online | sinonim

Afirma definitie

Intrare: afirma
afirma verb grupa I conjugarea I