Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru afion

afión sms [At: ANON. CAR. / V: (înv) -om / P: ~fi-on / E: tc afion] 1 Opiu. 2 Plantă din care se extrage afionul (2). 3 (Fig) Letargie (provocată, de obicei, de opiu).
AFI├ôN s. n. 1. Suc cu propriet─â╚Ťi narcotice, extras de obicei din macul de gr─âdin─â. 2. Plant─â din care se extrage acest suc [Pr.: -fi-on] ÔÇô Din ngr. afi├│ni, tc. afyon.
AFI├ôN s. n. 1. Suc cu propriet─â╚Ťi narcotice, extras de obicei din macul de gr─âdin─â. 2. Plant─â din care se extrage acest suc. [Pr.: -fi-on] ÔÇô Din ngr. afi├│ni, tc. afyon.
AFI├ôN s. n. sg. 1. Suc extras din macul de gr─âdin─â ╚Öi ├«ntrebuin╚Ťat ca narcotic; p. ext. nume dat ╚Öi altor substan╚Ťe cu asemenea propriet─â╚Ťi. V. opiu. Negu╚Ť─âtorul Batic-Mesive, care venea cu m─ât─âsuri ╚Öi mai ales afion de la Kitai, ├«n anul al treizeci ╚Öi optulea al domniei lui Rira-├«mp─ârat, ar fi fost oprit de ho╚Ťi nu departe de poarta r─âs─âritean─â a cet─â╚Ťii Babahan. SADOVEANU, D. P. 181. P─âzitorii fur─â cuprin╚Öi de un somn sorÔÇÖcu moartea... Pas─âmite rachiul din butoi era cu afion. ISPIRESCU, L. 374. 2. Plant─â (de obicei macul de gr─âdin─â) din care se extrage sucul amintit mai sus. Frunzi╚Öoar─â de-afion, S-a dus b─âdi╚Ťa Ion ╚ś-a l─âsat murgu-n pripon. ╚śEZ. I 165. 3. Fig. Amor╚Ťeal─â, toropeal─â. Ce glas dulce! numai ea poate s─â-mi ├«mpr─â╚Ötie g├«ndurile cele triste... Mi-o trecut... s-o spart afionu la glasul t─âu. ALECSANDRI, T. 617. ÔÇô Pronun╚Ťat: -fi-on.
AFI├ôN s. n. 1. Suc cu propriet─â╚Ťi narcotice, extras de obicei din macul de gr─âdin─â. 2. Plant─â, de obicei macul de gr─âdin─â, din care se extrage acest suc. 3. Fig. Amor╚Ťeal─â, toropeal─â. [Pr.: -fi-on] ÔÇô Ngr. afioni (tc. afyon).
afi├│n (-fi-on) s. n.
afi├│n s. n. (sil. fi-on)
AFIÓN s. v. opiu.
afi├│n, s. m. ÔÇô Narcotic, stupefiant. ÔÇô Mr. afione. Tc. afyon, afyun, care provine, prin arab. afy┼źn, din gr. ߯ä¤Ç╬╣╬┐╬Ż (Roesler 580; ╚śeineanu, II, 9; Lokotsch 25); cf. ngr. ß╝Ǥć╬╣¤î╬Ż╬╣, alb., bg. afion. ├Än rom. desemneaz─â un soporific nedeterminat, fiindc─â opiul (opiu, s. m., din fr. opium) a fost necunoscut p├«n─â ├«n epoca actual─â.
afion n. opiu: rachiul din butoiu era cu afion ISP. [Turc. AFION, din gr. ├▓pion].
afi├│n n., pl. oane (turc. [d. ar.] afion ╚Öi afiun, d. vgr. ├│pion, care vine d. ├│pos, suc; ngr. afi├│ni; lat. ├│pium). Opi┼ş. Fig. A plesnit afionu, i-a trecut be╚Ťia, a revenit la starea normal─â.
afion s. v. OPIU.

Afion dex online | sinonim

Afion definitie

Intrare: afion
afion substantiv neutru
  • silabisire: -fi-on