Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

35 defini╚Ťii pentru afina

afin2, ~─â [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: lat affinis] (Jur) 1-2 smf, a (Persoan─â) care este rud─â prin alian╚Ť─â.
afina vt [At: DA ms / Pzi: ~n├ęz / E: fr affiner, it affinare] 1 A separa de impurit─â╚Ťi mas─â metalic─â. 2 (D. fibre textile) A face mai fin Si: a sub╚Ťia.
áfină sf [At: DA / Pl: ~ne / E: afin1 + -ă] Fruct comestibil al afinului1.
AF├ŹN2, -─é, afini, -e, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â aflat─â ├«n raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asem─ân─âtor, ├«nrudit ├«n spirit. ÔÇô din lat. affinis.
AFIN├ü, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurit─â╚Ťi o mas─â metalic─â. 2. A sub╚Ťia firele de l├ón─â, de bumbac etc. ÔÇô Din fr. affiner, it. affinare.
├üFIN─é, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului1, o bac─â ├«n form─â de bobi╚Ť─â neagr─â-alb─âstruie, brumat─â, cu gust acri╚Öor. ÔÇô Din afin1.
AF├ŹN2, -─é, afini, -e, s. m. ╚Öi f. (Jur.) Rud─â prin alian╚Ť─â. ÔÇô Din lat. affinis.
AFIN├ü, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurit─â╚Ťi o mas─â metalic─â. 2. A sub╚Ťia firele de l├ón─â, de bumbac etc. ÔÇô Din fr. affiner, it. affinare.
├üFIN─é, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului1, o bac─â ├«n form─â de bobi╚Ť─â neagr─â-alb─âstruie, brumat─â, cu gust acri╚Öor. ÔÇô Forma feminin─â a lui afin1.
AF├ŹN2, afini, s. m. (Jur.) Rud─â prin alian╚Ť─â.
AFIN├ü, afinez, vb. I. Tranz. 1. (Complementul indic─â o mas─â metalic─â, uneori ├«n stare lichid─â) A separa de impurit─â╚Ťi (prin metode chimice sau electrolitice). 2. (Cu privire la fire de l├«n─â, de bumbac etc.) A sub╚Ťia, a face foarte fin.
AF├ŹN─é, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului, ├«n form─â de bobi╚Ť─â neagr─â-alb─âstruie, cu gust u╚Öor astringent. Pe prietenul nostru Alecu l-am hr─ânit cu ca╚Ö ╚Öi cu miel fript ╚Öi l-am cinstit cu rachiu de afine. SADOVEANU, N. F. 172.
AF├ŹN2, afini, s. m. (Jur.) Rud─â prin alian╚Ť─â. ÔÇô Lat. lit. affinis.
AFIN├ü, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurit─â╚Ťi o mas─â metalic─â. 2. A sub╚Ťia firele de l├ón─â, de bumbac etc. ÔÇô Fr. affiner (it. affinare).
├üFIN─é, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului1, ├«n form─â de bobi╚Ť─â neagr─â-alb─âstruie. ÔÇô Forma feminin─â a lui afin1.
afin├í (a ~) (a separa de impurit─â╚Ťi, a sub╚Ťia firele) vb., ind. prez. 3 afine├íz─â
áfină1 (fruct) s. f., g.-d. art. áfinei; pl. áfine
af├şn─â2 (rud─â) s. f., g.-d. art. af├şnei; pl. af├şne
af├şn (rud─â) s. m., pl. af├şni
afin├í (a purifica, a sub╚Ťia) vb., ind. prez. 1 sg. afin├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. afine├íz─â
áfină (fruct) s. f., g.-d. art. áfinei; pl. áfine
af├şn─â (rud─â) s. f., g.-d. art. af├şnei; pl. af├şne
AF├ŹN, -─é adj. ├Änrudit. // s.m. ╚Öi f. Rud─â prin alian╚Ť─â. [< lat. affinis].
AFIN├ü vb. I. tr. 1. A ├«nl─âtura impurit─â╚Ťile dintr-o mas─â metalic─â. 2. (Text.) A sub╚Ťia, a face firele foarte fine. [< fr. affiner].
AF├ŹN, -─é I. adj. ├«nrudit. II. s. m. f. rud─â prin alian╚Ť─â. (< lat. affinis)
AFIN├ü vb. tr. 1. a elimina, ├«n timpul topirii, bulele de aer, impurit─â╚Ťile dintr-o mas─â metalic─â ori sticloas─â. 2. (text.) a sub╚Ťia firele. (< fr. affiner)
AF├ŹN ~i m. jur. Rud─â prin alian╚Ť─â. /<lat. affinis
A AFIN├ü ~├ęz tranz. 1) (impurit─â╚Ťi) A separa ├«n timpul topirii dintr-o mas─â metalic─â. 2) (fire de bumbac, de l├ón─â etc.) A sub╚Ťia f─âc├ónd (mai) fin. /<fr. affiner, it. affinare
ÁFINĂ ~e f. Fructul afinului. [G. D. afinei] /Din afin
afin─â f. broboan─â de afin din care se fac conserve ╚Öi siropuri r─âcoritoare; sucul lor ro╚Öu ├«nchis se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â spre a v─âpsi stofe ╚Öi pentru colorarea artificial─â a vinurilor.
*af├şn, -─â adj. (lat. aff├şnis, ├«nvecinat, d. finis, hotar. V. fine). Rud─â pin alian╚Ť─â.
├ífin─â f., pl. e (din dafin infl. de lat. ├ícinus ╚Öi ├ícinum, pl. ├ícina, bobi╚Ť─â, bac─â. D. rom. vine ung. af├│nya ╚Öi ├ífonya. Fruct de afin.
Afina v. Atinodor 3.
VACCINIUM L., AFINE, fam. Ericaceae. Gen originar din emisfera nordic─â, din regiunile arctice p├«n─â ├«n mun╚Ťii din regiunile tropicale, cca 148 specii, arbora╚Öi erec╚Ťi sau repen╚Ťi. Frunze caduce sau persistente, alterne, cu pe╚Ťioli scur╚Ťi, ├«ntregi sau dentate. Flori solitare sau ├«n raceme terminale sau axilare, corol─â alb─â, roz, ro╚Öie, cilindric─â sau campanulat─â, cu 4-5 lacinii, 8 sau 10 stamine, ovar inferior cu 4-10 loji, antere cu apendice. Fruct, bac─â cu multe semin╚Ťe.
Vaccinium myrtillus L., ┬ź Afine ┬╗. Specie care ├«nflore╚Öte prim─âvara-vara. Flori (corol─â verde-deschis cu nuan╚Ť─â de ro╚Öu-carmin, sferic─â, cu 5 lacinii, 10 stamine) singulare, pendente ├«n axa frunzelor. Frunze ovate, ascu╚Ťite la v├«rf, fin-serate, verzi, caduce. Arbust, 0,45- 0,50 m ├«n─âl╚Ťime foarte ramificat, semit├«r├«tor. Tulpini ╚Öi lujeri glabri, verzi. Fruct sferic, bac─â neagr─â-alb─âstruie.

Afina dex online | sinonim

Afina definitie

Intrare: afin (jur.; adj.)
afin jur.; adj. adjectiv
Intrare: afina
afina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: afin─â
afin─â substantiv feminin
Intrare: afin─â (jur.; adj.)
afin─â jur.; adj. substantiv feminin
Intrare: Afina
Afina