afif definitie

13 definiții pentru afif

afíf, ~ă [At: ALECSANDRI, T. 530 / Pl: ~i, ~e / E: tc hafif] (Reg) 1-2 smf, a (Persoană) care nu are nici un ban Si: lefter, (reg) afifiu, ififliu.
AFÍF adj. invar. (Reg.) Care nu are nici un ban; lefter. – Din tc. hafif „ușor, sprinten”.
AFÍF adj. invar. (Reg.) Care nu are nici un ban, lefter – Din tc. hafif „ușor, sprinten”.
AFÍF adj. invar. (Mold., familiar) Lipsit de bani,, fără o lescaie în buzunar, lefter. [Era] vecinic afif și vecinic furios pe țară. VLAHUȚĂ, O. A. III 108. Mă trezesc tufă-n pungă, tufă în buzunar, afif! Dar ce-mi pasă! ALECSANDRI, T. 530.
AFÍF adj. invar. (Reg.) Lipsit de bani; lefter – Tc. afif „ușor, sprinten”.
afíf (reg.) adj. m., pl. afífi; f. afífă, pl. afífe
afíf adj. invar.
AFÍF adj. v. lefter.
afíf, adj. – Lefter, fără bani. Tc. hafif „ușor”, din arab. hafῑf (DAR; Lokotsch 773). Tc. afif „cast”, propus de Roesler 588 și Șeineanu, II, 9 pare a fi același cuvînt.
afif adv. Mold. pop. (ironic) sărac, făr’o para; tufă în pungă, tufă în buzunar, afif! AL. [Turc. HAFIF, ușor, sprinten, de unde ușurel la pungă].
afíf adj. fix (turc. [d. ar.] hafif, ușor. V. ififliŭ). Mold. Fam. Fără banĭ, ififliŭ: a rămînea afif.
afif adj. v. LEFTER.
afif, -ă, afifi, -e adj. lipsit de bani, lefter

afif dex

Intrare: afif
afif adjectiv invariabil