aféliu sn [At: MARIAN – ȚIȚEICA, FIZ. I, 97 / V: (înv) -lie sf / Pl: ? / E: fr aphélie] (Ast) Punctul cel mai depărtat de soare de pe orbita unei planete.

AFÉLIU s. n. Punctul cel mai depărtat de Soare de pe orbita unei planete, a unei comete etc. – Din fr. aphélie.

AFÉLIU s. n. Punctul cel mai depărtat de Soare de pe orbita unei planete. – Din fr. aphélie.

AFÉLIU s. n. (Astron.; în opoziție cu periheliu) Punctul cel mai depărtat de soare de pe orbita unei planete.

AFÉLIU s. n. Punctul cel mai depărtat de soare de pe orbita unei planete. – Fr. aphélie (< gr.).

aféliu [liu pron. lĭu] s. n., art. aféliul

aféliu s. n. (sil. -li-u), art. aféliul

Afeliu ≠ periheliu

AFÉLIU s.n. (Astr.; op. periheliu) Punctul cel mai îndepărtat de Soare de pe orbita unei planete. [< fr. aphélie, cf. gr. apo – departe, helios – soare].

AFÉLIU s. n. punctul cel mai îndepărtat de Soare de pe orbita unui corp ceresc. (< fr. aphélie)

AFÉLIU n. Punctul cel mai îndepărtat de Soare de pe orbita unei planete. [Sil. -li-u] /<fr. aphélie, germ. Aphelium

*aféliŭ n. (vgr. apó, de la, departe, și -élios, soare). Astr. Punctu cel maĭ departe de soare al orbiteĭ uneĭ planete, în opoz. cu perieliŭ.