afectare definitie

38 definiții pentru afectare

afecta1 vt [At: DA / Pzi: ~téz / E: fr affecter] 1 A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale) unui anumit scop. 2 A ipoteca.
afectá2 [At: DA / Pzi: ~téz / E: fr affecter] 1 vt A impresiona. 2 vt A întrista. 3 vt A simula o anumită stare sufletească. 4 vr (Prt) A-și da aere Si: a se sclifosi. 5 vt A prejudicia.
afectáre2 sf [At: DA / Pl: ~tări / E: afecta2] 1 Impresionare. 2 Întristare. 3 Simulare a unei anumite stări. 4 Comportare nenaturală. 5 Prejudiciere.
afectáre1 sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: afecta1] 1 Destinare (a unei sume, a unei cantități de materiale etc.) unui anumit scop. 2 Ipotecare.
AFECTÁ1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter.
AFECTÁ2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. și refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter.
AFECTÁRE2, afectări, s. f. Faptul de a (se) afecta2. – V. afecta2.
AFECTÁRE1, afectări, s. f. Acțiunea de a afecta1. – V. afecta1.
AFECTÁ1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter.
AFECTÁ2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. și refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter.
AFECTÁRE2, afectări, s. f. Faptul de a (se) afecta2. – V. afecta2.
AFECTÁRE1, afectări, s. f. Acțiunea de a afecta1. – V. afecta1.
AFECTÁ1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (în special o sumă de bani) unui anumit scop. Ministerul a afectat o sumă importantă pentru scopuri culturale.
AFECTÁ2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A pricinui cuiva un sentiment de durere, a mîhni. Nenorocirea lui l-a afectat profund. 2. A simula o stare sufletească pe care nu o ai în realitate; a se preface. Basta... făcea cunoscut sfatului împărătesc că omenia ce acest om [Mihai-vodă]... afectează și dragostea ce el arată că are pentru popoarele învinse măresc bănuielile. BĂLCESCU, O. II 271. ♦ Intranz. (Peiorativ) A se comporta (prin gesturi, prin felul de a vorbi etc.) altfel de cum îi este firea, a-și da anumite aere false pentru a impresiona: a se răsfăța. Vorbește rar, liniștit, fără să afecteze. VLAHUȚĂ, O. A. 246.
AFECTÁRE2, afectări, s. f. Faptul de a afecta2. Privi tablourile, care nu-l interesau, cu o afectare distinsă. CAMIL PETRESCU, N. 168.
AFECTÁRE1 s. f. Acțiunea de a afecta1.
AFECTÁ, afectez, vb. I. Tranz. I. A destina (o sumă de bani) unui anumit scop. II. 1. A mâhni. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere. – Fr. affecter (lat. lit. affectare).
AFECTÁRE, afectări, s. f. Faptul de a afecta.
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectáre s. f., g.-d. art. afectắrii; pl. afectắri
afectá (a destina, a mâhni) vb., ind. prez. 1 sg. afectéz, 3 sg. și pl. afecteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. afectéze
afectáre (destinare, mâhnire) s. f., g.-d. art. afectării; pl. afectări
AFECTÁ vb. a destina, a distribui, a repartiza. (A ~ un fond important pentru construcții.)
AFECTÁ vb. 1. a impieta, a leza, a prejudicia. (A ~ bunul mers al...) 2. v. întrista. 3. a se fandosi, a se maimuțări, a se prosti, a se sclifosi, (pop. și fam.) a se scălâmbăia, (pop.) a se fasoli, a se izmeni, (înv. și reg.) a se sfandosi, (reg.) a se mandosi, a se marghioli, a se schimonosi, (înv.) a se marafetui. (Nu te mai ~ atâta!)
AFECTÁRE s. artificialitate, căutare, emfază, grandilocvență, manierism, patos, prețiozitate, retorism, (pop. și fam.) izmeneală, scălâmbăială. (Un stil plin de ~.)
AFECTÁ vb. I. tr. I. A destina (ceva) unui scop determinat. II. 1. A îndurera, a întrista (pe cineva). 2. A simula ceva; a se preface. ♦ intr. (Peior.) A-și da aere, a se sclifosi. 3. A prejudicia. [P.i. 3,6 -tează, conj. -teze. / cf. fr. affecter, it. affetare, lat. affectare].
AFECTÁRE s.f. Faptul de a afecta. ♦ Lipsă de naturalețe (în vorbire, în purtare); afectație. [< afecta].
AFECTÁ1 vb. tr. a atribui, a destina unui anumit scop. (< fr. affecter)
AFECTÁ2 vb. I. tr. 1. a îndurera, a întrista. 2. a simula; a se preface. 3. a prejudicia. II. intr., refl. a-și da aere. (< fr. affecter, lat. affectare)
A AFECTÁ1 ~éz tranz. (sume de bani, bunuri materiale) A destina unui scop anumit; a aloca; a asigna. /<fr. affecter
A AFECTÁ2 ~éz 1. tranz. 1) (persoane) A supune unui afect întristând. 2) (stări sufletești) A prezenta ca fapt real, recurgând la înșelăciuni; a simula. 2. intranz. A crea impresie falsă (pentru a induce în eroare); a se preface. /<fr. affecter
afectà v. 1. a căutà cu predilecțiune: el afectează vorbe rare; 2. a arăta (cu o fală prefăcută): a afecta o mare umilință; 3. a destina pentru un scop anumit: pentru aceste lucruri se afectează sume însemnate; 4. a lua cutare formă particulară: cristalele afectează forme geometrice; 5. a cauza o impresiune penibilă: un lucru de nimic îl afectează.
afectare f. 1. fapta de a afecta; 2. destinațiune particulară: afectarea unei sume.
*afectéz v. tr. (lat. affectare. V. infectez). Uzitez mult: a afecta oare-care cuvinte. Ĭaŭ formă de: cristalele afectează forme geometrice. Mă prefac: a afecta o față de om onest. Destinez: a afecta banĭ pentru un ospiciŭ. Ipotechez: a afecta o casă la Creditu Urban. Impresionez, mișc: mizeria luĭ m’a afectat. V. refl. Mă întristez: ne afectăm de mizeria altuĭa. Mă prefac, simulez sentimente ca să par interesant (mă alint, mă izmenesc, mă spanceĭesc).
AFECTA vb. a destina, a distribui, a repartiza. (A ~ un fond important pentru construcții.)
AFECTA vb. 1. a leza, a prejudicia. (Această împrejurare a ~ bunul mers al...) 2. a se fandosi, a se maimuțări, a se prosti, a se sclifosi, (pop. și fam.) a se scălîmbăia, (pop.) a se fasoli, a se izmeni, (înv. și reg.) a se sfandosi, (reg.) a se mandosi, a se marghioli, a se schimonosi, (înv.) a se marafetui. (Nu te mai ~!)
AFECTARE s. artificialitate, căutare, emfază, grandilocvență, manierism, patos, prețiozitate, retorism. (Un stil plin de ~.)
AFECTARE. Subst. Afectare, emfază, patos, exagerare, exagerație (rar). Retorism, prețiozitate (rar), retorică (peior.), gongorism. Fandoseală (fam.), fasolire (fam.), ifos, izmeneală (fam.), ostentație. Înfumurare, închipuire, îngîmfare, mîndrie, mîndrire (rar), orgoliu, fatuitate (livr.), vanitate, ighemonicon (grecism înv.); trufie, trufă (înv.), aroganță, morgă (livr.), semeție, ocoșie (reg.), fudulie, fală, făloșie (reg.); prezumție (livr.), supraestimare, grandilocvență (livr.), grandomanie, megalomanie. Artificialitate, artificiozitate (rar); manierism, bufonerie, cabotinism, bufonadă (rar), caraghioslîc, comicărie. Prefăcătorie, disimulare, simulare, simulație, ipocrizie, fățărnicie, fariseism. Mofturi (fam.), fasoane (fig., fam.), nazuri (pop. Și fam.), mutre (fam.), grimase, fițe (fam.), ifose, marafeturi (pop. Și fam.). Bufon, saltimbanc, comediant (fig.), cabotin; fandosit (fam.), sclifosit (fam.), izmenit (fam-). Adj. Afectat, emfatic, patetic, exagerat. Retoric, prețios, bombastic, gongoric, înflorit (fig.), pretențios, pompos, umflat (fig.), grandilocvent (livr.). Fandosit (fam.), sclifosit (fam.), fasolit (fam.), izmenit (fam.). Înfumurat, închipuit, îngîmfat, mîndru, împăunat (reg.), umflat îb pene, plin de sine, fălos, ocoș (reg.), fudul, încrezut, trufaș, semeț, vanitos, orgolios, țîfnos (pop.), cu nasu-n sus. Prefăcut, ipocrit, disimulat, fățarnic, fariseic. Teatral, manierat, căutat, nenatural, artificial, artificios (rar); bufon (rar), caraghios, comic. Mofturos, năzuros. Vb. A fi afectat, a (se) afecta (rar), a se fandosi (fam.), a se fasoli (fam.), a se sclifosi (fam.), a-și da aere, a se izmeni (fam.), a face fasoane, a-și da ochii peste cap, a se grozăvi, a face pe grozavul, a se făli (peior.), a se făloși (reg.), a se fuduli, a călca popește, a se umfla în pene; a se înfumura, a se îngîmfa, a se împăuna, a fi închipuit, a ține nasul sus, a nu-i ajunge cu prăjina la nas. A mima, a se maimuțări, a juca teatru, a poza (peior.); a face mutre; a cocheta, a se da în spectacol; a face nazuri, a face fițe (fam.), a-și da ifose. V. capriciu, exagerare, grandilocvență, îngîmfare, mîndrie, ostentație.

afectare dex

Intrare: afecta (mâhni, leza)
afecta conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: afecta (repartiza)
afecta conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: afectare (repartizare)
afectare substantiv feminin
Intrare: afectare (mâhnire, lezare)
afectare substantiv feminin