afecțiune definitie

15 definiții pentru afecțiune

afecțiúne sf [At: CĂLINESCU, E. O. I, 88 / Pl: ~ni / E: fr affection, lat affectio, -onis] 1 Simpatie. 2 Dragoste față de cineva. 3 Stare patologică a unui organ Si: boală,.
AFECȚIÚNE, (2) afecțiuni, s. f. 1. Simpatie, prietenie, dragoste față de cineva. 2. Boală, stare patologică a unui organ. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. affection, lat. afectio, -onis.
AFECȚIÚNE, afecțiuni, s. f. 1. Simpatie, prietenie, dragoste față de cineva. 2. Boală, stare patologică a unui organ. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. affection, lat. afectio, -onis.
AFECȚIÚNE, afecțiuni, s. f. 1. Dragoste față de cineva, atașament, iubire, căldură. Tată-meu, care avea o mare afecțiune pentru Alexandrescu, îl luase acasă la dînsul, unde a șezut mai mulți ani. GHICA, S. A. 127. 2. Stare bolnăvicioasă a unui organ; boală. Afecțiune cardiacă. – Pronunțat: -ți-u-.
AFECȚIÚNE, afecțiuni, s. f. 1. Simpatie, prietenie, dragoste față de cineva. 2. Boală. – Fr. affection (lat. lit. afectio, -onis).
afecțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. afecțiúnii; (boli) pl. afecțiúni
afecțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. afecțiúnii, pl. afecțiúni
AFECȚIÚNE s. I. 1. v. bunăvoință. 2. v. simpatie. 3. v. dragoste. II. v. boală.
Afecțiune ≠ aversiune
AFECȚIÚNE s.f. 1. Dragoste, sentimente bune pentru cineva, atașament, iubire, căldură. 2. (Med.) Stare patologică a unui organ; maladie, boală. [Var. afecție s.f. / cf. fr. affection, lat. affectio].
AFECȚIÚNE s. f. 1. dragoste, simpatie, atașament. 2. stare patologică a unui organ; boală. (< fr. affection, lat. affectio)
AFECȚIÚNE ~i f. 1) Atitudine de dragoste, prietenie și atașament față de cineva. 2) med. Alterare de natură organică sau funcțională a stării normale a unui organism (uman sau animal); boală; maladie. [G.-D. afecțiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. affection, lat. affectio, ~onis
afecțiune f. 1. starea sufletului mișcat de ceva: afecțiune naturală; 2. sentiment de amicie, de iubire; 3. Med. stare bolnăvicioasă, boală: afecțiune de piept.
*afecțiúne f. (lat. afféctio, -ónis, V. per-fecțiune). Alipire, ĭubire delicată: afecțiune (și afecție) maternă. Impresiune: afecțiunĭ ale sufletuluĭ. Med. Boală: affecțiune nervoasă.
AFECȚIUNE s. 1. bunăvoință, cordialitate, prietenie, (livr.) afabilitate, (fig.) căldură. (I-a arătat multă ~.) 2. atașament, simpatie, (fig.) slăbiciune, (înv. fig.) plecare. (Simte o deosebită ~ pentru...) 3. dragoste, iubire. (Îl înconjura cu multă ~.) 4. (MED.) boală, maladie, (rar) rău, suferință, (livr.) morb, (pop.) beteșug, patimă, vătămare, (înv. și reg.) neputință, (reg.) betegie, betejeală, lîncezime, lîngejune, lîngoare, morbiciune, pătimire. (O ~ curabilă.)

afecțiune dex

Intrare: afecțiune
afecțiune substantiv feminin
  • silabisire: -ți-u-