15 definiții pentru afecțiune
afecțiúne sf [At: CĂLINESCU, E. O. I, 88 / Pl: ~ni / E: fr affection, lat affectio, -onis] 1 Simpatie. 2 Dragoste față de cineva. 3 Stare patologică a unui organ Si: boală,. AFECȚIÚNE, (
2) afecțiuni,
s. f. 1. Simpatie, prietenie, dragoste față de cineva.
2. Boală, stare patologică a unui organ. [
Pr.: -ți-u-] – Din
fr. affection, lat. afectio, -onis. AFECȚIÚNE, afecțiuni,
s. f. 1. Simpatie, prietenie, dragoste față de cineva.
2. Boală, stare patologică a unui organ. [
Pr.: -ți-u-] – Din
fr. affection, lat. afectio, -onis. AFECȚIÚNE, afecțiuni,
s. f. 1. Dragoste față de cineva, atașament, iubire, căldură. Tată-meu, care avea o mare afecțiune pentru Alexandrescu, îl luase acasă la dînsul, unde a șezut mai mulți ani. GHICA, S. A. 127.
2. Stare bolnăvicioasă a unui organ; boală. Afecțiune cardiacă. – Pronunțat: -ți-u-.
AFECȚIÚNE, afecțiuni,
s. f. 1. Simpatie, prietenie, dragoste față de cineva.
2. Boală. –
Fr. affection (
lat. lit. afectio, -onis).
afecțiúne (-ți-u-)
s. f.,
g.-d. art. afecțiúnii; (boli)
pl. afecțiúni
afecțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. afecțiúnii, pl. afecțiúni AFECȚIÚNE s. I. 1. v. bunăvoință. 2. v. simpatie. 3. v. dragoste. II. v. boală. AFECȚIÚNE s.f.
1. Dragoste, sentimente bune pentru cineva, atașament, iubire, căldură.
2. (Med.) Stare patologică a unui organ; maladie, boală. [Var. afecție s.f. / cf. fr. affection, lat. affectio].
AFECȚIÚNE s. f. 1. dragoste, simpatie, atașament. 2. stare patologică a unui organ; boală. (< fr. affection, lat. affectio)
AFECȚIÚNE ~i f. 1) Atitudine de dragoste, prietenie și atașament față de cineva. 2) med. Alterare de natură organică sau funcțională a stării normale a unui organism (uman sau animal); boală; maladie. [G.-D. afecțiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. affection, lat. affectio, ~onis afecțiune f.
1. starea sufletului mișcat de ceva: afecțiune naturală;
2. sentiment de amicie, de iubire;
3. Med. stare bolnăvicioasă, boală: afecțiune de piept.
*afecțiúne f. (lat. afféctio, -ónis, V.
per-fecțiune). Alipire, ĭubire delicată: afecțiune (și afecție) maternă. Impresiune: afecțiunĭ ale sufletuluĭ. Med. Boală: affecțiune nervoasă.
AFECȚIUNE s. 1. bunăvoință, cordialitate, prietenie, (livr.) afabilitate, (fig.) căldură. (I-a arătat multă ~.) 2. atașament, simpatie, (fig.) slăbiciune, (înv. fig.) plecare. (Simte o deosebită ~ pentru...) 3. dragoste, iubire. (Îl înconjura cu multă ~.) 4. (MED.) boală, maladie, (rar) rău, suferință, (livr.) morb, (pop.) beteșug, patimă, vătămare, (înv. și reg.) neputință, (reg.) betegie, betejeală, lîncezime, lîngejune, lîngoare, morbiciune, pătimire. (O ~ curabilă.) Afecțiune dex online | sinonim
Afecțiune definitie
Intrare: afecțiune
afecțiune substantiv feminin