afazie definitie

14 definiții pentru afazie

afazíe sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr aphasie] Pierdere totală sau parțială a facultății de a comunica prin limbaj, produsă de leziuni cerebrale sau disfuncții Si: muțenie, amuțire.
AFAZÍE, afazii, s. f. Pierdere totală sau parțială a facultății de a vorbi și de a înțelege limbajul articulat. – Din fr. aphasie.
AFAZÍE, afazii, s. f. Pierdere totală sau parțială a facultății de a vorbi și de a înțelege limbajul articulat. – Din fr. aphasie.
AFAZÍE s. f. Pierdere totală sau parțială a facultății de a vorbi și de a înțelege limbajul articulat (datorită unei leziuni a scoarței cerebrale).
AFAZÍE, afazii, s. f. Pierdere totală sau parțială a facultății de a vorbi și de a înțelege limbajul articulat. – Fr. aphasie (< gr.).
afazíe s. f., art. afazía, g.-d. art. afazíei; pl. afazíi, art. afazíile
afazíe s. f., art. afazía, g.-d. art. afazíei; pl. afazíi, art. afazíile
AFAZÍE s. (MED.) disfazie.
AFAZÍE s.f. (Med.) Pierdere totală sau parțială a înțelegerii și a posibilității de a reda cuvintele, ca urmare a unei leziuni cerebrale; disfazie; alalie. [Gen. -iei / < fr. aphasie, cf. gr. a – fără, phasis – cuvânt].
AFAZÍE s. f. pierdere, totală sau parțială, a posibilității de exprimare a cuvintelor, datorată unei leziuni a cortexului; disfazie. (< fr. aphasie)
AFAZÍE ~i f. Tulburare a sistemului nervos superior care constă în pierderea totală sau parțială a facultății de a vorbi. [G.-D. afaziei; Sil. -zi-e] /<fr. aphasie
afazie f. Med. pierderea graiului din cauza unei leziuni cerebrale.
*afazíe f. (vgr. aphasia, d. a-, fără, și phásis, vorbire). Med. Perderea vociĭ din cauza uneĭ leziunĭ cerebrale, amuțire.
-AFAZIE „lipsa vorbirii, tulburare de limbaj”. ◊ gr. aphasia „muțenie” > fr. aphasie, germ. id. > rom. -afazie.

afazie dex

Intrare: afazie (subst.)
afazie subst. substantiv feminin
Intrare: afazie (suf.)
afazie suf.