afácere sf [At: MACEDONSKI, O. IV, 102 / Pl: ~ri / E: a2 + facere (după fr affaire)] 1-3 Tranzacție financiară, comercială sau industrială, bazată uneori pe speculă sau pe speculații. 4 (Îs) Cifră de ~ ri Cuantumul vânzărilor făcute de o întreprindere comercială într-un timp dat. 5 (Fam) Activitate cu rezultat favorabil. 6-7 Treabă (importantă). 8 (Frm) Chestiune. 9 (Înv; is) ~ de onoare Duel. 10-11 (Îs) ~ ri interne (sau externe) Treburi obștești privind problemele interne (sau externe) ale unei țări. 12 (Îvp; îs) însărcinat cu ~ ri Ambasador. 13-14 (Îas) Atașat comercial (militar, cultural etc.).

AFÁCERE, afaceri, s. f. 1. Activitate legală din domeniul agricol, industrial, comerț, financiar etc. desfășurată în scopul obținerii de profit. 2. (Fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil. 3. Acțiune (importantă), îndeletnicire, ocupație. ◊ Afaceri interne (sau externe) = treburi obștești privind problemele interne (sau externe) ale unei țări. – A3 + facere (după fr. affaire).

AFÁCERE, afaceri, s. f. 1. Tranzacție financiară, comercială sau industrială, bazată de obicei pe speculă sau pe speculații. 2. (Fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil. 3. Treabă (importantă), îndeletnicire, ocupație. ◊ Afaceri interne (sau externe) = treburi obștești privind problemele interne (sau externe) ale unei țări. – A3 + facere (după fr. affaire).

AFÁCERE afaceri, s. f. 1. Treabă (importantă), îndeletnicire, ocupație. Eftimie umbla pe uliță, pe la afacerile lui, întunecat la față. DUMITRIU, N. 246. Nu-mi place ca cineva să se vîre în afacerile mele. SAHIA, N. 104. ◊ Afaceri interne (sau externe) = treburi obștești privind problemele interne (sau externe) ale unei țări. Ministerul Afacerilor Interne. Ministerul Afacerilor Externe. ◊ Însărcinat cu afaceri = reprezentant diplomatic avînd misiunea să reprezinte interesele țării sale și ținînd temporar locul unui ambasador sau ministru plenipotențiar. 2. (În orînduirea capitalistă) Tranzacție comercială (bazată pe speculă sau pe speculații). Am uitat să-ți spun că a trecut la amiază pe la noi cuscrul Haralambie, întorcîndu-se de la tîrgul Botoșanilor unde are dumnealui afaceri cu negustorii. SADOVEANU, N. F. 86. ◊ (Numai la pl., cu sens peiorativ) Reprezentanții claselor exploatatoare făceau tot felul de afaceri. ◊ (Familiar) întreprindere cu rezultat bun, favorabil. A făcut o afacere bună cu mobila pe care a cumpărat-o. ◊ Expr. E O afacere să... sau nu e (nici) o afacere să... = e (sau nu este, nu e de loc) avantajos să...

AFÁCERE, afaceri, s. f. 1. Treabă (importantă), îndeletnicire, ocupație. ◊ Afaceri interne (sau externe) = treburi obștești privind problemele interne (sau externe) ale unei țări. 2. Tranzacție comercială bazată pe speculă sau pe speculații. ♦ (Fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil. – Din a4 + facere (după fr. affaire).

afácere s. f., g.-d. art. afácerii; pl. afáceri

afácere s. f., g.-d. art. afácerii; pl. afáceri

AFÁCERE s. 1. chestiune, interese (pl.), problemă, treabă, (pop. și fam.) daraveră, (reg.) tamjă, (înv.) negoț. (Și-a rezolvat toate ~ile.) 2. v. tranzacție. 3. v. avantaj. 4. speculație, (fam.) bișniță, gheșeft, (fam. fig.) învârteală. (Face tot felul de ~.)

AFÁCERE s.f. 1. Activitate comercială, industrială sau (mai ales) financiară, bazată adesea pe speculă și constând în vânzare, cumpărare, creditare, antrepriză etc. 2. Treabă, îndeletnicire. ◊ Afaceri interne (externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (externe) ale unui stat. [După fr. affaire].

AFÁCERE s. f. 1. activitate comercială. ♦ cifră de ĩ = total al banilor obținuți în comerț sau în alte activități economice. 2. acțiune din care rezultă un profit. ◊ tranzacție economică. 3. (fam.) îndeletnicire. ♦ ĩ interne (sau externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (sau externe) ale unui stat. (după fr. affaire)

afácere (afáceri), s. f. – 1. Tranzacție financiară, comercială sau industrială. – 2. Treabă, îndeletnicire, ocupație. – 3. (Arg.) Organ genital. Format de la facere, după paralelismul fr. faire, affaire. Substituie o formație strict identică, bazată pe a- și inf. scurt; cf. ce-are aface? au de aface cu un derbedeu inteligent (Galaction); cf. v. sp. afazer „a avea de-a face”. – Der. afacerist, s. m. (om de afaceri fără scrupule, escroc); aferat, adj. (care este foarte ocupat); galicism, din fr. affairé.

AFACERE ~i f. 1) fam. Activitate cu care se ocupă cineva; ocupație; îndeletnicire; treabă. 2) Tranzacție comercială sau financiară (bazată de obicei pe speculă). [G.-D. afacerii] /a + facere

afacere f. 1. obiectul unei ocupațiuni, treabă, pricină: afacere importantă; 2. tranzacțiune: afacerea s’a făcut; 3. pl. interese publice sau particulare, trebi: cum merg afacerile?

*afácere f. (a 4 și facere, după fr. affaire). Treabă, lucru, daravere: afacere importantă, afacerĭ importante, afacerĭ comerciale, nu te amesteca în afacerile altuĭa. Pricină, proces: o afacere criminală. Pl. Interesele statuluĭ saŭ ale particularilor: afacerile merg bine. Ministerul Afacerilor străine, ministeru de externe. A face afacerĭ, a cîștiga din afacerĭ. Face afacerea mea, îmĭ convine.

AFACERE s. 1. chestiune, interese (pl.), problemă, treabă, (pop. și fam.) daraveră, (reg.) tamjă, (înv.) negoț. (Și-a rezolvat toate ~.) 2. tranzacție. (O ~ comercială.) 3. avantaj, chilipir, cîștig, folos, pricopseală, profit, (Transilv. și Maram.) haznă, (fam. și ir.) scofală. (Nu e nici o ~.) 4. speculație, (fam.) bișniță, gheșeft, (fam. fig.) învîrteală. (Face tot felul de ~.)

ROSENBERG [rózənberg], Afacerea ~, proces intentat în S.U.A. inginerului Julius R. (1918-1953) și soției sale Ethel R. (1915-1953), acuzați de a fi livrat sovieticilor secretul bombei atomice. Arestați și condamnați la moarte, au fost executați în ciuda protestelor opiniei publice de stânga din întreaga lume.

afacere umedă expr. (intl.) crimă în care victima pierde sânge