afabilitate definitie

14 definiții pentru afabilitate

afabilitáte s/ [At: DA / Pl: ? / E: fr affabilité, lat affabilitas, -atis] 1 Bunăvoință. 2 Cordialitate.
AFABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi afabil; cordialitate. – Din fr. affabilité, lat. affabilitas, -atis.
AFABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi afabil; cordialitate. – Din fr. affabilité, lat. affabilitas, -atis.
AFABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi afabil; blîndețe, bunăvoință.
AFABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi afabil. – Fr. affabilité (lat. lit. affabilitas, -atis).
afabilitáte s. f., g.-d. art. afabilitắții
afabilitáte s. f., g.-d. art. afabilității
AFABILITÁTE s. v. afecțiune, bunăvoință, cordialitate, prietenie.
AFABILITÁTE s.f. Cordialitate, bunăvoință; blândețe. [Cf. fr. affabilité, lat. affabilitas].
AFABILITÁTE s. f. însușirea de a fi afabil. (< fr. affabilité, lat. affabilitas)
AFABILITÁTE f. Caracter afabil. A răspunde cu ~. /<fr. affabilité, lat. affabilitas, ~atis
afabilitate f. blândețe, vorbire dulce (la primire).
*afabilitáte f. (lat. affabílitas, -átis). Calitatea de a fi afabil.
afabilitate s. v. AFECȚIUNE. BUNĂVOINȚĂ. CORDIALITATE. PRIETENIE.

afabilitate dex

Intrare: afabilitate
afabilitate substantiv feminin