afabil definitie

14 definiții pentru afabil

afábil, ~ă a [At: HASDEU, I. C. VIII / Pl: ~i, ~e / E: lat affabilis, fr affable] (D. persoane și manifestările lor) 1 Binevoitor. 2 Primitor. 3 Cordial.
AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Din lat. affabilis, fr. affable.
AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Din lat. affabilis, fr. affable.
AFABÍL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și despre unele manifestări ale lor) Binevoitor, primitor, cordial. Domnul Meyer apăruse în ușă cu zîmbetul afabil. C. PETRESCU, A. 327.
AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Fr. affable (lat. lit. affabilis).
afábil adj. m., pl. afábili; f. afábilă, pl. afábile
afábil adj. m., pl. afábili; f. sg. afábilă, pl. afábile
AFÁBIL adj. v. afectuos, amabil, binevoitor, cordial, prietenesc, prietenos.
AFÁBIL, -Ă adj. Cordial, binevoitor; primitor. [Cf. fr. affable, lat. affabilis].
AFÁBIL, -Ă adj. binevoitor, cordial, prietenos. (< fr. affable, lat. affabilis)
AFÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește politețe și bunăvoință cordială; tandru. Ton ~. /<lat. affabilis, fr. affable
afabil a. care primește și ascultă cu bunăvoință.
*afábil, -ă adj. (lat. affábilis, d. ad, la, și fari, a vorbi). Blînd, bine-voitor, prietenos. Adv. Cu afabilitate.
afabil adj. v. AFECTUOS, AMABIL. BINEVOITOR. CORDIAL. PRIETENESC. PRIETENOS.

afabil dex

Intrare: afabil
afabil adjectiv