Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru afabil

afábil, ~ă a [At: HASDEU, I. C. VIII / Pl: ~i, ~e / E: lat affabilis, fr affable] (D. persoane și manifestările lor) 1 Binevoitor. 2 Primitor. 3 Cordial.
AF├üBIL, -─é, afabili, -e, adj. (Despre oameni ╚Öi manifest─ârile lor) Binevoitor, cordial. ÔÇô Din lat. affabilis, fr. affable.
AF├üBIL, -─é, afabili, -e, adj. (Despre oameni ╚Öi manifest─ârile lor) Binevoitor, cordial. ÔÇô Din lat. affabilis, fr. affable.
AFAB├ŹL, -─é, afabili, -e, adj. (Despre oameni ╚Öi despre unele manifest─âri ale lor) Binevoitor, primitor, cordial. Domnul Meyer ap─âruse ├«n u╚Ö─â cu z├«mbetul afabil. C. PETRESCU, A. 327.
AF├üBIL, -─é, afabili, -e, adj. (Despre oameni ╚Öi manifest─ârile lor) Binevoitor, cordial. ÔÇô Fr. affable (lat. lit. affabilis).
afábil adj. m., pl. afábili; f. afábilă, pl. afábile
afábil adj. m., pl. afábili; f. sg. afábilă, pl. afábile
AFÁBIL adj. v. afectuos, amabil, binevoitor, cordial, prietenesc, prietenos.
AFÁBIL, -Ă adj. Cordial, binevoitor; primitor. [Cf. fr. affable, lat. affabilis].
AFÁBIL, -Ă adj. binevoitor, cordial, prietenos. (< fr. affable, lat. affabilis)
AF├üBIL ~─â (~i, ~e) (despre persoane sau despre manifest─ârile lor) Care v─âde╚Öte polite╚Ťe ╚Öi bun─âvoin╚Ť─â cordial─â; tandru. Ton ~. /<lat. affabilis, fr. affable
afabil a. care prime╚Öte ╚Öi ascult─â cu bun─âvoin╚Ť─â.
*afábil, -ă adj. (lat. affábilis, d. ad, la, și fari, a vorbi). Blînd, bine-voitor, prietenos. Adv. Cu afabilitate.
afabil adj. v. AFECTUOS, AMABIL. BINEVOITOR. CORDIAL. PRIETENESC. PRIETENOS.

Afabil dex online | sinonim

Afabil definitie

Intrare: afabil
afabil adjectiv